Posted by
RealKafka in
Featured Articles,
Politic on
February 10, 2010 |
8 Comments

Dimineata m-am trezit cu o leapsa care m-a facut sa zambesc chiar inainte de a-mi bea ceaiul.
Chiar daca initiativa de sanctificare a presedintelui poate parea prematura la prima vedere (nu de alta dar omul n-a trecut inca in lumea celor drepti), ideea de a-i “tine rand” lui Traian Basescu isi are oarecum rostul sau.
Procedurile de sanctificare sunt greoaie si dureaza mult timp. Asta pentru ca, asa cum ne spune Patriarhia Romana, “pentru canonizarea sfintilor este nevoie de studii temeinice de ordin istoric, liturgic si canonic, precum si de proiecte de tropar, condac si sinaxar, iar apoi de slujbele de la vecernie si utrenie si acatist”.
Deci pana faci studiile istorice, canonice si liturgice, pana faci draftul de tropar, condac si sinaxar, pana sa-l poti pomeni la slujbele de vecernie, utrenie si acatist, se alege praful. Asa ca mai bine pornesti cu petitia din timp.
Problema mea este insa ca mi se cer argumente “beton”, de ordin “teologic”, care sa raspunda la intrebarea “De ce trebuie Traian Basescu sa fie declarat sfant?”. N-am!!!! Zau daca am! Sunt insa convins ca nu va fi o problema, altii vor avea din belsug.
In schimb, prevad ca vor putea aparea cateva impedimente – chiar daca are atatia adepti, chiar daca si-a lasat numele pe clopotul de la Cotroceni, chiar daca e un sfant in viata si sufera ca atare – iar raspunsul Patriarhiei Romane in cazul lui Mihai Eminescu este edificator:
“In prezent, nu exista nici o luna in calendarul crestin ortodox in care sa nu fie pomeniti sfinti canonizati de Biserica Ortodoxa Romana, dar este nevoie ca sa fie alcatuite slujbele liturgice pentru fiecare sfant. Inainte de a canoniza noi sfinti, este necesara o consolidare a cultului celor deja canonizati, intrucat graba si superficialitatea in canonizarea sfintilor, fara o pregatire suficienta, pot fi pagubitoare din punct de vedere spiritual.
Sfantul Sinod a hotarat ca, in viitor, Comisia speciala de canonizare sa aiba in vedere analizarea cu prioritate a propunerilor de canonizare a unor ierarhi, preoti, monahi cu viata imbunatatita, credinciosi si marturisitori ai credintei ortodoxe cu o intensa viata de rugaciune, incepand cu secolele XIII – XIV si pana in vremurile noastre”.
Pe scurt:
- Nu mai avem loc in calendar si pentru el. Sfinti cu vechime (dintre cei canonizati de BOR) n-au inca alcatuite slujbele liturgice, n-au cultul consolidat.
- Dar sa zicem ca il inghesuim cumva in calendar, cultul lui fiind deja consolidat cat este in viata. Ce facem, dam zi libera? Sa nu dam deloc ar fi aiurea. Daca dam, cate dam, doua? Una ar fi banal, trei ar fi deja prea mult, ar concura cu Pastele si Craciunul. Intram in alta dezbatere care va dura si ea o vesnicie.
- Last but not least… Mai sunt inca propuneri de analizat din secolele XIII – XIV!!!!! N-am idee daca se poate sari peste rand, daca poti schimba bonul de ordine cu un aspirant din secolul XIII.
Dar procedura poate fi pornita, asa cum am zis. Cine stie? Poate adoratia de care se bucura ii va face pe “urmasii lui Traian” ca atunci cand va sosi momentul sa dea o Ordonanta de Urgenta cu un singur articol in componenta: “Santo subito”!