Nu ma gandesc nici la faptul ca profesorii nu prea au de ce sa aiba mare tragere de inima pentru a-si instrui elevii cum se cuvine – salariile sunt mici, conducatorii tarii i-au retrogradat din punct de vedere social nu departe de conditia unui paria, instruirea “filosofilor” a intrat in ilegalitate, in timp ce pentru a instrui ospatari, tinichigii sau mecanici de locomotiva chiar nu e necesar un efort prea mare.

Problema e insa ca si atunci cand apare un “filosof”, sistemul nostru modern, dar buimac, risca sa nu-l recunoasca. Dovada e ce s-a intamplat la acel liceu din Baia Mare, unde un olimpic s-a trezit cu o nota afisata de 2,20, cand el de fapt performase cu frumoasa nota de 9,20. Explicatia? Cineva a introdus gresit cifrele in… sistem!

Acum dragilor, nu numai ca 2 nu e chiar foarte aproape de 9 pe tastatura, insa o astfel de “greseala” ar fi putut avea urmari nefericite. Astia mici din zilele noastre sunt din ce in ce mai labili, domnilor profesori, si nu de putine ori recurg la actiuni extreme. Ce v-ati fi facut, cum v-ati mai fi privit in oglinda, daca elevul respectiv, in loc sa depuna contestatie, ar fi luat un pumn de pastile? Pun pariu ca nu s-a gandit nimeni, ca nimanui nu i-a pasat!

Si ca sa intelegeti ca nu doar in educatie se intampla asemenea erori, care nu fac decat sa arate ca “sistemul” devine din ce in ce mai… neatent (asta ca sa fiu elegant), o sa va povestesc patania unui prieten cu Fiscul, nu mai departe de acum doua saptamani.

Omul s-a trezit intr-o buna zi ca i se luasera 1.400 lei din cont (toti banii de pe card de altfel) pentru o datorie catre stat!!

Stiind sigur ca n-are restante la plata impozitelor, prietenul s-a dus la Administratia Financiara. Unde a descoperit ca, in realitate, o functionara introdusese si ea gresit in… sistem . Datoria buclucasa ii apartinea de fapt unui PFA, cu care omul nu are absolut nicio legatura, insa sistemul si degetul functionarei au creat de indata conexiunea.

In cele din urma, situatia s-a lamurit, dar momentan el a ramas cu banii luati din cont si cu o programare la Trezorerie sa si-i ridice. Nu imediat insa, ci putin mai incolo! Caci statul doar iti fura imediat (pentru ca legal asta s-a intamplat, Fiscul a FURAT bani dintr-un cont), dar cand vine vorba sa dea retur… “imediat” nu mai exista!

Ca si in cazul celor de la liceul din Baia Mare, iata ca nici la Fisc nu s-a gandit nimeni la OM, la consecintele unei asemenea erori asupra sa. Daca erau ultimii sai bani? Daca omul respectiv trebuia sa traiasca o luna de zile din banii aceia? Are cu ce sa-si cumpere de mancare, are cu ce sa-si plateasca chiria si utilitatile, dupa ce s-a gresit?

Ei bine, daca asta inseamna “reformarea statului” – servicii din ce in ce mai proaste, functionari scarbiti de viata, incompetenti si/sau neatenti – poate ar fi necesar un referendum care sa stopeze aceasta asa-zisa modernizare.

Nu stiu daca aceasta stire mai impresioneaza pe cineva in conditiile in care oamenii sunt omorati zilnic de sistemul sanitar din Romania, in conditiile in care guvernantii condamna zilnic mii de romani la saracie, in conditiile in care economia este la pamant, in conditiile in care se taie subventiile si cei mai loviti sunt, de fiecare data, tot cei saraci.

Cu toate acestea, pe mine m-a impresionat aceasta stire (fac parte dintre acei putini romani care iubesc animalele si care respecta viata).

Imi dau seama ca in acest moment demonstram ca a disparut orice urma de umanitate, de decenta si respect fata de alte specii care au ghinionul sa traiasca alaturi de noi pe aceasta planeta. Singura vina a acestor nobile animale, carora alte natii (cum ar fi japonezii) le ridica statui, este ca au avut ghinionul sa se nasca in Romania (cum de fapt multi dintre noi consideram ca am avut acest ghinion).

Cand am vazut la stiri fetele buhaite si congestionate de bautura ale angajatilor care au ucis acesti caini, cand am auzit vocea gajaita si graiul balbait al primarului, mi-am dat seama cu tristete ca Romania nu are absolut nici o sansa sa iasa vreodata din rahatul in care se zbate de ceva timp. Nu are pentru ca acestia sunt oamenii care populeaza Romania, oameni care voteaza, oameni care ne conduc, oameni care ne traseaza destinele – niste bestii necivilizate, needucate, invatate sa omoare cu bata, carora doar statura bipeda le confera dreptul de a li se spune oameni.

Ne transformam asadar incet, dar sigur, intr-o natie de degenerati, intr-o adunatura de bestii (nu pot spune animale fiindca nu ar fi drept fata de animale).

Inchei tot cu un citat, din Vasile Ghica: “Cainele este singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei”.

Zi de doliu la AOSR! Candea, Basgan si Schiopu au ramas cu buzele tuguiate in vant, caci bucile le-au fugit de sub nas taman cand se asteptau mai putin.  Neconsolat inteleg ca a ramas si Ion Cristoiu dupa ce s-a asezat la coada pentru nimic.

Rapiditatea cu care aproape academicianul si-a tras pantalonii a fost insa cel mai firesc gest! De ce sa fi acceptat tocmai el – un fost elev mediocru – o asemenea onoare, cand mai sunt la rand atatia oameni de valoare, cu lucrari stiintifice publicate?

Uite, de exemplu, doamna Elena Udrea este coautor la 5 (!!!) lucrari stiintifice pe teme de mare interes (geopolitica si globalizarea), asa incat domnii academicieni nu trebuie sa dispere! La urma urmei, intentia e cea care conteaza.

Asta ne sfatuia o tipa care sedea cu curul pe un scaun (sau doua, nu mi-am dat seama), intr-un studio de televiziune!

In fine, o las pe doamna cu curul si sfaturile ei, iau lopata din dotare, cobor pana jos (sa incerc sa-mi scot masina din nameti) si raman surprins cand imi vad toti vecinii adunati in fata casei!

M-am gandit ca or fi ascultat si ei treaba cu canalizarile! Aiurea, ei tocmai se pregateau sa urce la mine, fiind vorba de o si mai mare problema: zapada de pe acoperis ingreunata de ploaie, podul plin de apa!!! Big issue deci! Se formeaza batalioane, unii cu lopeti pe acoperis, altii cu galeti in pod. Am tinut-o intr-o veselie vreo 4 ore jumate, dupa ceas, pana problemele au fost rezolvate!

Cand am coborat de pe casa, obositi si fiecare grabindu-se sa plece pe unde avea treaba, am aruncat si sfatul doamnei de la revista presei, ala cu cautatul canalizarilor prin nameti si mutatul zapezii. , nu pot spune ce priviri mi s-au aruncat! In cele din urma, decanul de varsta al cladirii graieste intelept, ca un cetatean care nu degeaba plateste taxe si impozite: Sa le scoata la iveala cine le-a acoperit!

Cum spuneam si intr-un post anterior, era firesc sa se formeze lacuri de acumulare din moment ce primarii nu s-au obosit sa ridice din strada nametii aia de care vorbea madama. Surprinsi ca ploua, desi s-au anuntat ploi? Of course! Surprinsi ca zapada se topeste si nu are unde se scurge? Evident!

De la doamna cu revista presei astept maine dimineata urmatoarele sfaturi, daca autoritatile nu reusesc cumva sa stranga zapada:
- sa luam zapada din strada si s-o ducem la noi in casa
- sa o caram cu galeata pana la WC-urile proprii sau s-o punem la fiert si s-o folosim la mancare
- sa ne dam toti demisia de pe unde mai muncim, pana ies alte tari din criza, si sa cautam canalizari prin nameti, sa maturam strazile, sa le spalam si, daca mai avem timp, poate astupam si gropile din asfalt cu canciocul.

Eu m-am obisnuit deja sa vad tot timpul mina surprinsa a autoritatilor. Asa incat nu ma mai mira spranceana ridicata, a uimire, a dlui Boc cand a vazut ca “drumarii” (baietii aia destepti care i-au papat dlui Berceanu de 4 ori bugetul alocat intretinerii) deszapezesc autostrazile folosind trotinete. Asa cum nu ma surprinde nici ca Radu ne ameninta cum ca o sa avem gropi in asfalt.

De asemenea, surprinzator pentru Romania, lamele care trec pe strazi (acolo pe unde trec) dau zapada inapoi pe trotuar, adica acolo unde cetatenii sunt amendati daca nu lasa asfaltul la negru. Lupta oamenilor cu utilajele continua pana ce unii cedeaza, ori pana cand se formeaza (din nou surprinzator pentru o tara avansata ca a noastra) munti de nameti pe marginea drumului. Pe care este posibil sa-i vedem acolo pana la incalzirea surprinzatoare a vremii.

Iar cand incalzirea asta, la care nu ne asteptam, se va petrece, si se vor forma mari lacuri de acumulare – fiindca, surprinzator!, canalele vor gafai – sa vedeti atunci ce fata uimita o sa aiba iarasi toti. De data asta fiindca zapada s-a topit.

Prima saptamana – Azi m-am oprit. Au venit unii si au atarnat un cartonas pe care scrie ca sunt defecta. Asta e bine!! Inseamna ca au observat si o sa vina sa ma si repare.

A doua saptamana – Au venit!!! NU… a fost alarma falsa! Era doar un nene cu o carioca, care a mai scris ceva pe carton. Cica isi cer scuze si subliniaza mare ca sunt DEFECTA. Adica e vina mea?

A treia saptamana – N-a mai venit nimeni, nici macar sa scrie pe carton. E clar, nu cred ca o sa mai fiu vreodata reparata. Ma gandesc serios sa-mi fac un sindicat, sa cer o taxa, un spor pentru conditii grele de munca.

A patra saptamana – Am intepenit de tot. Cred ca o sa-mi iau treptele si plec in Japonia.

Ceea ce m-a facut sa concluzionez ca daca pana si austriecii au fost interesati sa vina in “drumetie” prin Bucuresti, noi, bucurestenii, suntem niste carcotasi incorigibili. Iata, noi am putut sa facem 3 zile de “drumetie”, moca, prin orasul nostru, fata de austrieci care vor plati bani grei doar ca sa respire aerul capitalei.

Nu mai pun la socoteala ca noi participam zilnic la “caravane auto si moto”. Cat despre aventura… ce aventura mai mare poate exista decat sa traiesti in Bucuresti, intr-o “drumetie” continua?

Dupa ce-am parcurs comunicatul turistilor de la minister, deja il consider pe Oprescu deplasat – a stricat tot farmecul care il atrage pe drumetul austriac, muscand, cu dintii lui cei noi, din primarii de sector.