Zi de doliu la AOSR! Candea, Basgan si Schiopu au ramas cu buzele tuguiate in vant, caci bucile le-au fugit de sub nas taman cand se asteptau mai putin.  Neconsolat inteleg ca a ramas si Ion Cristoiu dupa ce s-a asezat la coada pentru nimic.

Rapiditatea cu care aproape academicianul si-a tras pantalonii a fost insa cel mai firesc gest! De ce sa fi acceptat tocmai el – un fost elev mediocru – o asemenea onoare, cand mai sunt la rand atatia oameni de valoare, cu lucrari stiintifice publicate?

Uite, de exemplu, doamna Elena Udrea este coautor la 5 (!!!) lucrari stiintifice pe teme de mare interes (geopolitica si globalizarea), asa incat domnii academicieni nu trebuie sa dispere! La urma urmei, intentia e cea care conteaza.

Emil Boc: “Urmeaza ca in perioada urmatoare sa se incheie un protocol intre Ministerul Transporturilor si Bechtel cu privire la tronsoanele care va face obiectul muncii in 2010″.

Presimt ca, in curand, stravechiul slogan “nici o masa fara peste” va fi inlocuit cu unul nou: niciun drum de-al lui Radu fara o casa de-a Nutzei.

Asadar, Berceanu trebuie sa se pregateasca sa rada cu lacrimi… nu de alta, dar sexy buzoianca o sa-i spuna in curand “gluma” asta!

“Ca o gluma, ma gandesc sa-i propun ministrului Radu Berceanu sa facem o cerere comuna la rectificarea bugetara, pe un model simplu: drumul si casa, drumul si casa…” .

Te joci, mananci si, mai ales, poti sa dormi in voie!

Asta ne sfatuia o tipa care sedea cu curul pe un scaun (sau doua, nu mi-am dat seama), intr-un studio de televiziune!

In fine, o las pe doamna cu curul si sfaturile ei, iau lopata din dotare, cobor pana jos (sa incerc sa-mi scot masina din nameti) si raman surprins cand imi vad toti vecinii adunati in fata casei!

M-am gandit ca or fi ascultat si ei treaba cu canalizarile! Aiurea, ei tocmai se pregateau sa urce la mine, fiind vorba de o si mai mare problema: zapada de pe acoperis ingreunata de ploaie, podul plin de apa!!! Big issue deci! Se formeaza batalioane, unii cu lopeti pe acoperis, altii cu galeti in pod. Am tinut-o intr-o veselie vreo 4 ore jumate, dupa ceas, pana problemele au fost rezolvate!

Cand am coborat de pe casa, obositi si fiecare grabindu-se sa plece pe unde avea treaba, am aruncat si sfatul doamnei de la revista presei, ala cu cautatul canalizarilor prin nameti si mutatul zapezii. , nu pot spune ce priviri mi s-au aruncat! In cele din urma, decanul de varsta al cladirii graieste intelept, ca un cetatean care nu degeaba plateste taxe si impozite: Sa le scoata la iveala cine le-a acoperit!

Cum spuneam si intr-un post anterior, era firesc sa se formeze lacuri de acumulare din moment ce primarii nu s-au obosit sa ridice din strada nametii aia de care vorbea madama. Surprinsi ca ploua, desi s-au anuntat ploi? Of course! Surprinsi ca zapada se topeste si nu are unde se scurge? Evident!

De la doamna cu revista presei astept maine dimineata urmatoarele sfaturi, daca autoritatile nu reusesc cumva sa stranga zapada:
- sa luam zapada din strada si s-o ducem la noi in casa
- sa o caram cu galeata pana la WC-urile proprii sau s-o punem la fiert si s-o folosim la mancare
- sa ne dam toti demisia de pe unde mai muncim, pana ies alte tari din criza, si sa cautam canalizari prin nameti, sa maturam strazile, sa le spalam si, daca mai avem timp, poate astupam si gropile din asfalt cu canciocul.

Eu m-am obisnuit deja sa vad tot timpul mina surprinsa a autoritatilor. Asa incat nu ma mai mira spranceana ridicata, a uimire, a dlui Boc cand a vazut ca “drumarii” (baietii aia destepti care i-au papat dlui Berceanu de 4 ori bugetul alocat intretinerii) deszapezesc autostrazile folosind trotinete. Asa cum nu ma surprinde nici ca Radu ne ameninta cum ca o sa avem gropi in asfalt.

De asemenea, surprinzator pentru Romania, lamele care trec pe strazi (acolo pe unde trec) dau zapada inapoi pe trotuar, adica acolo unde cetatenii sunt amendati daca nu lasa asfaltul la negru. Lupta oamenilor cu utilajele continua pana ce unii cedeaza, ori pana cand se formeaza (din nou surprinzator pentru o tara avansata ca a noastra) munti de nameti pe marginea drumului. Pe care este posibil sa-i vedem acolo pana la incalzirea surprinzatoare a vremii.

Iar cand incalzirea asta, la care nu ne asteptam, se va petrece, si se vor forma mari lacuri de acumulare – fiindca, surprinzator!, canalele vor gafai – sa vedeti atunci ce fata uimita o sa aiba iarasi toti. De data asta fiindca zapada s-a topit.

Prima saptamana – Azi m-am oprit. Au venit unii si au atarnat un cartonas pe care scrie ca sunt defecta. Asta e bine!! Inseamna ca au observat si o sa vina sa ma si repare.

A doua saptamana – Au venit!!! NU… a fost alarma falsa! Era doar un nene cu o carioca, care a mai scris ceva pe carton. Cica isi cer scuze si subliniaza mare ca sunt DEFECTA. Adica e vina mea?

A treia saptamana – N-a mai venit nimeni, nici macar sa scrie pe carton. E clar, nu cred ca o sa mai fiu vreodata reparata. Ma gandesc serios sa-mi fac un sindicat, sa cer o taxa, un spor pentru conditii grele de munca.

A patra saptamana – Am intepenit de tot. Cred ca o sa-mi iau treptele si plec in Japonia.

Ceea ce m-a facut sa concluzionez ca daca pana si austriecii au fost interesati sa vina in “drumetie” prin Bucuresti, noi, bucurestenii, suntem niste carcotasi incorigibili. Iata, noi am putut sa facem 3 zile de “drumetie”, moca, prin orasul nostru, fata de austrieci care vor plati bani grei doar ca sa respire aerul capitalei.

Nu mai pun la socoteala ca noi participam zilnic la “caravane auto si moto”. Cat despre aventura… ce aventura mai mare poate exista decat sa traiesti in Bucuresti, intr-o “drumetie” continua?

Dupa ce-am parcurs comunicatul turistilor de la minister, deja il consider pe Oprescu deplasat – a stricat tot farmecul care il atrage pe drumetul austriac, muscand, cu dintii lui cei noi, din primarii de sector.