Weekend Box Office 16 – 18 ianuarie

1. Paul Blart: Mall Cop
2. Gran Torino(1)
3. My Bloody Valentine 3D
4. Hotel for Dogs
5. Bride Wars(2)
6. The Unborn(3)
7. Defiance
8. Marley & Me(4)
9. Slumdog Millionaire
10.The Curious Case of Benjamin Button(5)

In comedia Paul Blart: Mall Cop Comedia, este vorba despre un paznic de mall care se vede nevoit sa faca fata unui grup de infractori mult mai periculosi decat cei cu care era obisnuit, s-a dovedit a fi optiunea perfecta pentru intreaga familie, intr-un box office in care primele 10 titluri abordeaza teme mature.

Filmul a costat 26 de milioane de dolari, iar incasarile au depasit asteptarile producatorilor, “Mall Cop” fiind printre putinele optiuni pentru cei care cautau un personaj amuzant intr-o comedie pe masura.

Povestea politistului lipsit de noroc a reusit sa depaseasca liderul weekend-ului trecut, “Gran Torino”, care a adunat in acest weekend 22,2 milioane de dolari, iar pe locul doi se afla 3D-ul horror, “My Bloody Valentine”, remake-ul dupa filmul din 1981 care a strans 79% din incasari in cinematografele in care a rulat in varianta 3D, depasind estimarile producatorilor din industria 3D.

Locul trei este ocupat de “Notorious”, povestea lui Christopher Wallace, raperul cunoscut sub numele de Notorious B.I.G., ucis in 1997. Chiar daca Notorious ramane un personaj proeminent in muzica americana, producatorii de la Fox Searchlight nu se asteptau la o prestatie atat de buna a filmului, iar incasarile de 21,5 milioane de dolari demonstreaza ca muzica lui Notorious a influentat un public mult mai larg decat se credea.

Enjoy the trailer!

Weekend Box Office 02-04 ianuarie

1. Marley & Me
2. Bedtime Stories
3. The Curious Case of Benjamin Button
4. Valkyrie
5. Yes Man
6. Seven Pounds
7. The Tale of Despereaux
8. Doubt
9. The Day the Earth Stood Still
10.Slumdog Millionaire

Bedtime Stories este povestea lui Skeeter Bronson care este pe cale sa descopere ca are puteri magice. In aceasta comedie, Skeeter este un “om bun la toate” care lucreaza intr-un hotel, si a carui viata nu are prea multe de oferit.

Povestea incepe cu momentul in care Skeeter Bronson (Sandler) vede hotelul visurilor tatalui sau si afacerea familiei vandute din cauza mediului financiar in colaps. Dar lui Skeeter i se promite curand o slujba la noul hotel, si va face cariera in intretinere la hotel. Dar soarta lui este pe cale de a se schimba.

Sora lui – mama singura – Wendy (Arquette) este pe cale sa isi piarda slujba de director la o scoala generala si ii cere acestuia sa o ajute pe prietena ei Jill (Russell) sa aiba grija de copii cat timp ea calatoreste pentru un interviu. Dar copiii au fost crescuti cu muguri de fasole, seminte de pin, tofu, si au dus o viata care i-ar face pe Euell Gibbons si Al Gore (atunci cand nu e preocupat cu calculul propriei amprente asupra mediului) foarte mandri – dar este o viata foarte ocrotita si plictisitoare. Skeeter le va arata viata, hamburgerii, televizorul si inca ceva lucruri in plus. La randul lor, si ei ii vor schimba putin viata.

Enjoy the trailer!

Faptul ca presedintele si-a asumat toata aceasta poveste prin apreciereile pozitive fata de activitatea ICR (care ce-i drept a avut si expozitii bune, mult mai bune decat cele pornografice), demonstreaza inca o data, ceea ce stiam cu totii: infantilismul prezidential. Acest infantilism combinat cu orgoliul, il fac pe presedinte sa ia de fiecare data decizii controversate si de cele mai multe ori gresite.

Problema este ca pentru a-ti recunoate greselile trebuie sa ai si ceva intelect disponibil. Dar cum ar fi putut recunoaste anumite disfunctionalitati ale ICR si sa-l puna pe Patapievici in situatia dificila de a-si cere scuze pentru greselile “neintentionate”?

Nu putea. Caci in calitatea sa de specialist in arta moderna, Basescu a realizat dedesubtul chestiunii. Defaimatorii ICR urmaresc de fapt sa-l indeparteze de la putere pe el, carmaciul natiunii.

Asa ca presedintelui i-a placut povestea cu mumia erecta si a apreciat fuduliile elitiste expuse pe pereti. De obicei oamenii isi doresc ce nu au. Dar sa nu credeti ca presedintele isi dorea erectia sau fuduliile, in mod sigur a fost fermecat de micul ponei roz cu zvastica, foarte potrivit sa stea pe biroul prezidential.

Iar piesa de rezistenta, Romania sub forma de “pasarica”, unde niste degete jucause o excitau la maxim, i-au readus presedintelui amintiri placute din vremuri de mult apuse. Sau poate presedintele s-a regasit in acea lucrare, imaginandu-si ca acele degete, care cauta cu infrigurare punctul G  pe harta Romaniei, sunt chiar degetele lui si atunci inteleg de ce presedintele a fost atat de “satisfacut” de activitatea ICR.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

In fine, incercand sa fac abstractie de “expertii” care incearca sa imi ingradeasca dreptul pe care orice privitor de arta il are – acela de a spune ca este o porcarie ce mi se prezinta drept arta -, constat cu totul altceva.

Ca de fapt Romania se promoveaza peste hotare drept ceea ce este: o curva, si nimfomana pe deasupra. Trecutul romanilor a fost marcat de curvasareala, prezentul asiderea, iar cat priveste viitorul… de falus este. Pentru asta trebuie sa le multumim multor institutii si persoane atinse de impotenta, mai nou ICR-ului, dar mai cu seama dlui Patapievici, ale carui inexistente aprecieri estetice au lasat loc de erectie adevarului pana acum ascuns.

Mai constat ca Romania a depasit obsesia comunismului devenind in schimb o natie obsedata de sex, penisuri, perversiuni. Pretutindeni dai peste cuvantul porn: in tagurile de cautare, in titlurile ziarelor, in viralele de campanie electorala, in viata de zi cu zi, in arta, in scoli (sa nu uitam de profesoara porno, nu?), in institutiile publice ale statului, in sanul partidelor politice. Nici Cotroceniul n-a scapat de curvasareala, odata ce s-a aflat de paruiala dintre Adriana si Elena.

Si fiindca fenomenul a luat o asemenea amploare, care iata depaseste granitele Romaniei, o sa-l contrazic pe Traian Basescu, care a spus ca tara are musai nevoie de un Minister al Sportului.

Nope, dle presedinte, Romania are imperios nevoie de un Minister al Sexului, caci a devenit sport national, depasind cu mult in sondaje traditionala oina. Iar acesta ar fi trebuit sa fie un capitol distinct, dle Basescu, in discursul despre starea natiunii .

Ultima demonstratie “romaneasca” de obscentitate si kitsch, dupa expozitia organizata de ICR la New York, are loc zilele acestea prin grija deosebita a aceluiasi institut roman, a carui misiune principala este promovarea valorilor romanesti in strainatate, prin organizarea, in Germania, a unei expozitii de “arta” satanica.

Dar inainte sa vorbesc de Berlin, hai sa ne amintim de “operele” Institutului Cultural Roman organizate pe banii nostri. Iata doar cateva din cele mai importante manifestari artistice ale “diplomatiei culturale” romanesti din ultimul an:

- ICR-Stockholm: participa la organizarea festivalului homosexualilor Stockholm Pride 2007 si plimba doi poponari la Stockholm pe banii nostri;
- ICR-New York: reprezentat de un bautor de urina (asa cum declara pe propriul blog) – Cristi Neagoe -, expune un kitsch anti-crestin si antisemit;

Incepand din 21 septembrie, ICR Berlin organizeaza la Bochum “Zilele culturii romanesti in Bazinul Ruhrului”, pana pe 26 septembrie. Expozitia “artistica” se desfasoara prin intermediul unei “Asociatii Culturale”, Danubium, finantata generos prin Programul Cantemir al ICR. Asociatia in cauza a fost infiintata anul trecut si este condusa de o oarecare Doina Talmann care, intamplator, detine o galerie de arta in Bochum, “KunstART-am-Hellweg”.

Tot intamplator, a fost “inspirata” sa-l invite si pe clientul permanent al ICR, Mircea Cartarescu, la acest “festival romanesc”, proprietara Galeriei si a Asociatiei primind tot intamplator o intreaga pagina in Cotidianul, ajutata firesc de vantul prielnic care bate din zona Cotroceni.

Conform paginii de internet a ICR, in anul 2008, obiectivul ICR este de a creste vizibilitatea si accesibilitatea culturii romanesti pe pietele culturale internationale; – incurajarea cooperarii intre artistii romani si straini.

Deci duminica, 21 septembrie la ora 15.00, s-a deschis “Festivalul”, prin vernisajul expozitiei THE LAST TEMPTATION (”Ultima Ispita”, cu referire la controversatul film realizat dupa nuvela lui Nikos Kazanzakis). Astfel, la muzeul “LWL-Industriemuseum Westfalisches Landesmuseum fur Industriekultur Henrichshutte” din Hattingen, Werksstrasse 31-33, 45527 Hattingen, expune, pe banii nostri, Alexandru Radvan si Sorin Tara (alias von Neudorf), lucrari care cu greu pot fi numite “artistice” sau arta.

Radvan este un artist cu un stil propriu, de inspiratie satanista, care reprezinta, conform ICR, artistii romani.

In “Adevarul literar si artistic” Nicoleta Zaharia a publicat sambata, sub titlul “Export de arta provocatoare”, un semnal al acestei expozitii, reusind insa pe parcursul intregii pagini sa evite enuntarea numelui organizatorului principal: ICR-Berlin. Cu toate acestea, ea arata cum va fi reprezentata Romania la Bochum: “Personajul lucrarii lui Alexandru Radvan, “Omagiu lui Iuda XXXI”, este un barbat gol, fara cap, spanzurat, cu sexul erect, ejaculand.

Acest Tara are si niste obsesii, legate de religie, de credinta, cu accente anti-romanesti. Hala in care s-a amenajat acesta expozitie de arta contemporana romaneasca pare mai degraba un spatiu pregatit pentru adoratorii diavolului decat o expozitie de arta, dand impresia ca noi romanii suntem de fapt un popor bolnav, cu oameni scelerati, cu inclinatii sataniste. Cranii de animale, imagini de sado-masochisti, personaje fara cap ejaculand, femei care fac sex oral, penisuri de toate formele si toate marimile, numarul 666, capete de mort, desene macabre, creaturi infioratoare cu coarne si aripi, toate acestea parca ar spune: “Bun venit in Casa Diavolului!”

Noua ofensa la adresa Romaniei este girata si generata de fapt de Institutul “Cultural Roman” inca pastorit de neintelesul Patapievici.

De fapt, sub girul Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, care este presedintele onorific al ICR,  Horia Roman Patapievici si Ministerul Afacerilor Externe, promoveaza imaginea unui popor roman bolnav si a unei elite perverse, satanice, obsedate sexual, cu tulburari mentale.

Ce nu inteleg eu, de ce nu sunt membri si din Comisia de Buget Finante daca tot anchetezi cheltuirea banilor publici, nea Nicule?

O ancheta care ar veni in urma “comentariilor negative referitoare la modul de cheltuire a banului, prezentate in presa”, spune presedintele Senatului.

Cel care a adus in Romania vestea modului in care ICR cheltuieste banii pe care ii primeste de la bugetul statului a fost John Gabrian Marinescu care scria, intr-un articol publicat in luna iulie in New York Magazin, referindu-se la expozitia “Freedom for Lazy People” (Libertate pentru Oameni Lenesi), ca fiind o “dementa totala”.

“Zvastica si sex in vitrina ICR – New York!”, titlul articolului aparut in New York Magazin, a facut furori in Romania, in presa, pe bloguri, dar cu toate acestea “valoarea artistica” a exponatelor a fost aparata cu cerbicie de presedintele ICR, Horia-Roman Patapievici.

Dand la o parte patrimoniul cultural romanesc, slujbasul statului aflat in fruntea ICR, remunerat cu un salariu lunar bugetar de 5078 lei (conform declaratiei de avere), apropiat celui de Presedinte al Romaniei, a iesit apoteotic sa-si apere poneiul, falusul, nevoile si neamul. Toate acuzatiile au fost respinse, fiind decretate “false”, iar cazul a fost intelectual definit ca fiind “politic”.

Cu umbra regretului ca nu are imunitate prezidentiala, si cu azilul artei contemporane rozalii a modernei Romanii la subsuoara, onor Horia a luat poneiul, simultan, atat de coarne cat si de buca marcata de fondanta zvastica, transmitandu-i o epistola nelipita lui Vacaroiu, conform careia n-are nimic impotriva controlului, pe care de altfel Curtea de Conturi deja cica l-ar fi facut.

L-o fi facut… cine stie cum… ca si la Primaria Capitalei cica l-ar fi facut atatia ani de zile si acum se sinucid, sunt demisi sau demisioneaza directori.

Si fiindca tot veni vorba despre declaratiile de avere. Cine il poate convinge pe vicepresedintele Institutului Cultural Roman, Mircea Mihaies, sa si-o reactualizeze pe a sa? Devine deja enervant ca de 8 luni sa citesti aceeasi tampenie: “Datele lipsa se vor completa la primirea documentelor justificative”.

Poate ii aduce aminte colega lui de la SAR, Pipidi, care se da de ceasul mortii, doar cand politicienii nu-si actualizeaza declaratia de avere.

Cei trei componenti ai grupului Marius Batu, Eugen Baboi si Dicran Asarian, al treilea membru fondator al grupului, si-au cautat la inceput o identitate. „Poesis” a fost numele pe care Corneliu Stroe l-a dat grupului, pe vremea in care era director la Casa de Cultura din Constanta. Alegerea numelui s-a dovedit a fi una potrivita, fiindca registrul muzical al trupei este unul poetic, iar versurile melodiilor interpretate de ei s-au distins intotdeauna prin sensibilitate si fior liric.

Cu toate ca multa lume nu prea a mai auzit in anii trecuti despre grupul „Poesis”, versurile „Odata am ucis, o vrabie…”, suna familiar printre amintirile multora care iubesc folkul anilor ’80.

„Cantec soptit”, a ramas expresia unui lirism fara scapare, a ramas o melodie pentru toate generatiile.