nav-left cat-right
cat-right

O Romanie nebuna!...

Asta ca sa nu zic bolnava, ca deja termenul e perimat! In tara in care se inchid spitale cu oameni uitati prin saloane, in care o femeie insarcinata e diagnosticata cu o tumora uriasa, in tara preocupata ca Moni a ramas la poarta iar Oana a parasit spitalul nestiind daca a fost sau nu insarcinata… magnoliile inflorite mi-au salvat ziua!
Ca sa fiu sincer, tara asta ameninta sanatatea mentala a intregii planete!

“Inbatabilul” Djokovici!!...

True, nimeni nu mai e ce-a fost si ce-ar trebui sa fie… :)

O veste trista…...

Astazi a plecat dintre noi Andrei Anghel.

Andrei Anghel, “Mosu” pentru noi, fostii sai elevi, a fost antrenorul echipei de rugby Dunarea Giurgiu si director adjunct al Liceului de Marina din Giurgiu cu clasa sportiva de rugby (more…)

Zi de maxima relaxare...

Am decis sa ascult muzica, sa citesc si sa-mi admir gutuiul japonez, care a inflorit pentru prima oara.

“Bunul simt” privat de la UPC...

press_upc_logo (WinCE)

De cand bunul simt a devenit tema de campanie electorala s-a tot vorbit despre cum e sa ai obraz, si nu doar duminica.

Dupa un presedinte, politicieni, magistrati, functionari publici, servicii social-educationale etc de bun simt, saptamana asta mi-am dat seama ca m-as multumi, pentru inceput, macar cu servicii private de bun simt. Pentru ca daca un privat nu are bun simt, luandu-ti banii si permitandu-si in acelasi timp sa-si bata joc de tine, ce naiba de pretentii sa mai ai de la “stat”?

Asa incat, saptamana asta, cred ca am vorbit cu UPC-ul la telefon mai mult decat cu mama sau sotia. Motivul e simplu, costisitor (pentru mine) si deloc de bun simt (pentru ei): de luni incoace, pana azi, inclusiv azi, da-i cu caderi de net, de cablu digital, de orice si de tot. Pentru multe ore.

Ca orice om de bun simt care platesti un serviciu privat, dai telefon si il intrebi pe privat ce se intampla, ce face cu banii pe care ii ia de la tine.

In prima zi, privatul isi da cu parerea la telefon, te pune sa resetezi device-uri, trimite echipe, iti schimba mufe, verifica cabluri, dupa care pleaca. A doua zi se repeta totul ca in “Ziua Cartitei” – pica netul, cablul, ore, dai telefon, reset, echipe, mufe, cabluri. A treia zi… same. In a patra am avut o variatie: schimbarea unui amplificator din zona cu probleme. Moment in care tot cartierul a rasuflat usurat: gata, s-a terminat, si-au zis oamenii cu bun simt!

Aiurea! Vine a cincea zi, vineri, de “intuneric” virtual si informational. Cand, din nou, platitorul de servicii cu bun simt da telefon la privatul UPC (de pe mobil, ca telefonul UPC e si el mort), evident enervat dupa atatea zile de vorbit la telefon pe banii lui. Ghinion! La primul apel da de o doamna/domnisoara ne… Nebauta, vreau sa zic!

Fiind “ne” i se pare ca cel de pe urma caruia are noroc de job si de leafa e prea nemultumit ca nu are de nici unele specificate in contract pentru a 5-a zi consecutiv. Drept pentru care ii inchide telefonul!!!!

Clientul se decide sa mai cheltuie niste bani si mai apeleaza inca o data, tot de pe mobil, Call-Center-ul UPC de la 031/1000872. Raspunde un mascul care se gandeste sa te trimita la plimbare pe strada, pentru a-ti intreba vecinii daca si lor li se intampla acelasi lucru (?????). Fiindca nu vrei sa iesi din casa, iti programeaza o echipa si iti spune “multumesc, sa aveti o zi buna!”.

Ramas singur, pe “intuneric”, iti faci curaj si iesi afara. Ce sa vezi? Echipele UPC erau cu cablurile intinse peste tot, in strada, dadeau jos si schimbau vechituri ramase de pe vremea cand le dadeam banii celor de la Kappa!

Iti aduci aminte de bunul simt, ca mai sunt doar 2 zile pana duminica, si ii intrebi de ce Call-Center habar nu are ca este o avarie majora in zona, astfel incat sa-ti spuna ca se lucreaza si se rezolva peste cele coishpe ore, ale celei de-a cincea zile. “Sunt idioti, am anuntat lucrarea inca de aseara!”, vine raspunsul.

Nu, nu sunt idioti, zic eu (sau nu numai). Sunt nesimtiti, fiindca ofera servicii in Romania si, cu tot americanismul lor, lucreaza cu romani care au o mentalitate stramba.

“Placerea lecturii” – campanie u...

Dupa ce a analizat, cu o oarecare cecitate as spune eu, doua campanii (“Miscarea de rezistenta” si “Noi vrem respect”), este musai ca Iulian Comanescu sa ia la puricat o alta campanie de tip “generatie contra”, “Placerea Lecturii” – copii care nu mai citesc carti versus copii care citesc/ar vrea sa citeasca/ar trebui sa citeasca. Ca deh, televiziunile astea nu se mai potolesc odata, se tot tin de “prostii” gasind probleme acolo unde nu-s.

Adica asta ar insemna sa-ti intorci copilul inspre “traditia” si “nostalgia” lecturii? Sa derulezi o campanie “inutila” atata timp cat nu vei reusi nicidecum sa schimbi mentalitati decat “poate pe alocuri”? La ce bun sa mai lecturezi o carte, despre papadie si cartof de exemplu, cand ai un intreg internet la picioarele tale si analisti reputati care iti pot povesti ei cum este cu papadia si cartoful?

E clar, pana si  Minimax a dat-o-n “lamento-ul national”, de tip “asa nu se mai poate” :). Si bine face.

Optimisti versus lameri a la Comanescu...

Astazi citeam un draft de eseu care m-a pus pe ganduri… referitor la “pro” si “contra”. Optimisti versus lameri.

In primul rand, remarc o umbra nostalgica ce isi doreste sa ne adune din nou pe toti sub umbrela magnificei unanimitati – fie toti “pro” (adica happy si multumiti), fie toti “contra” (adica nemultumiti, prea sensibili la mediul ce ne inconjoara). In al doilea rand, a fi “contra” nu este sinonim cu a te lamenta, asa cum nici a fi “pro” nu este egal cu a fi pupincurist.

Si acum imi puneam problema la ce sa fiu “Pro”…  Pro manelizare, incultura, Sexy Braileanca, piticul/pensionara/pensionarul/elevul/eleva, toti porno? Pro sex si violenta la tv ca forma de promovare a “culturii” si “constiintei civice”? “Pro” politica “porno”?

Deci, daca nu-s “pro” la toate astea sunt “contra”, nu? NU e bine, zice “draftul” citat. Pai nu pot fi altfel, fiindca educatia primita m-a facut sa ascult un anume gen de muzica, sa ma uit la un anume gen de emisiuni si, nu in ultimul rand, sa gandesc cu de la mine putere, chiar si atunci cand am simtit pe propria piele ca al meu gand nu se potriveste cu al nimanui.

Prin urmare, nu inteleg ideea pe care Comanescu a dorit s-o transmita.

De exemplu, Comanescu ar fi trebuit sa-si puna problema de ce, intr-un material difuzat pe toate posturile, suntem sfatuiti ca dupa ce folosim batista de unica folosinta sa o aruncam la gunoi!!!! Era nevoie de specificatie??? Daca da, inseamna ca e nevoie de o “generatie contra”.

Arta adevarata versus “arta” prefabric...

Bun, Madonna a venit si a plecat. Ne-a spus cum e cu “discriminarea”, a gafait, a dansat, si-a luat banii. Inteleg ca in afara catorva snobi autohtoni (care s-au dus la concert probabil ca sa-si etaleze fizicul, toaletele si bodyguarzii pe la corturile “VIP”) marea majoritate a celor care au platit bilet nu au cazut pe spate.

Cu toate acestea, din nou, televiziunile ne-au intoxicat – cand si-a dus “regina” fara voce bagajele in hol, cand nu si le-a dus, cand a stins lumina in camera, cand s-a urcat in lift si de ce…

Brrr, gata oitelor, ne-ati manelizat destul! Incepe Festivalul George Enescu, la care vor participa cateva mari nume! Printre multi alti virtuozi, vine in Romania si Joshua Bell, care va performa in 12 septembrie.

Ma astept din partea televiziunilor ca, dupa ce ne-au indobitocit cu ce fac dansatorii si bucatarii sexosi ai Madonnei, sa faca un pic de reclama si acestui mare eveniment al muzicii clasice!

Asteptati-i si pe acesti mari artisti la aeroport, luati-le declaratii si interviuri, spuneti-mi ce mananca dar, mai ales, cum nu fac playback cand canta atat de dumnezeieste. Cate calorii consuma si cate repetitii fac, cat muncesc si cat transpira pentru a ne delecta pe noi!

Catelul de la ziare...

De cateva saptamani, la chioscul de ziare de unde iau in fiecare dimineata presa, am observat un catel care in fiecare zi sta visator langa standul de ziare. Initial am crezut ca este al vanzatorului de ziare si nu am perceput prezenta lui zilnica ca pe ceva iesit din comun. Dar ieri l-am intrebat pe vanzator daca este catelul lui. Spre surprinderea mea, acesta mi-a raspuns ca nu este al lui si ca sunt luni bune de cand vine in fiecare zi, sta cateva ore, se lasa mangaiat de toata lumea, dupa care in jurul pranzului pleaca. Traverseaza singur strada, intodeauna pe la trecerea pentru pietoni, asteptand de fiecare data un om cu care sa traverseze.

Vanzatorul de ziare si-a adus aminte ca avea un client care venea cu un catel asemanator, un batran care isi cumpara ziarul in fiecare zi. De cateva luni batranul n-a mai venit sa-si ia ziarul. Vanzatorul de ziare crede ca sigur s-a intamplat ceva cu el fiindca timp de zece ani nu a lipsit o zi, iar cand pleca, venea si-l anunta sa nu-i opreasca ziarul in perioada in care lipsea. M-a impresionat acesta poveste si mai ales faptul ca acest catel continua sa vina la standul de ziare, in fiecare zi, asa cum facea odata cu stapanul.

Zi de pauza si de cugetare...

Azi nu am chef sa ma pierd in nimicuri si nici sa mai scriu despre nimicurile ce alcatuiesc structura umana a politicii romanesti.

Prin urmare… asta propun:

« Previous Entries Next Entries »

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close