Ieri am fost la administratia financiara sa-mi platesc niste “dari”, ca un cetatean constiincios ce sunt. Cald, sufocant de cald si, ca intotdeauna, lume multa si… grabita. Colac peste pupaza, se arde o priza, sare siguranta, cad cateva calculatoare, printre care si cele de la ghiseele care contau: acelea unde statul iti ia banii.
Si, cum se pare ca nimeni nu mai stie sa scrie o chitanta de mana, a inceput nebunia. Doamnele de la ghisee au chemat un electrician. Care electrician nu stiu de unde trebuia sa vina, ca a trecut juma` de ora si nu si-a facut simtita prezenta. Lumea, cum spuneam, grabita (firesc), a devenit si nervoasa. Doamnele de la ghisee, pe de alta parte, de un calm imperturbabil.
Norocul tuturor a fost in cele din urma ca la coada se afla un contribuabil care era si electrician de meserie, asa ca omul s-a oferit sa rezolve problema. A rezolvat-o, dupa care a revenit cuminte la rand, iar doamna de la ghiseu i-a incasat banii, neputandu-se abtine insa sa nu-l repeada un pic atunci cand respectivul “si-a permis” s-o deranjeze cu o intrebare legata de o problema pe care o avea. “Asta nu ma priveste pe mine!”, a conchis functionara. Ca si cum problema administratiei, pentru care toata lumea a pierdut timp pe-acolo aiurea, ar fi trebuit sa ne priveasca pe noi, contribuabilii.
Peste tot e asa. Din pacate. Au impresia ca muncesc prea mult, ca sunt prea sacaiti, ca sunt prea buni pentru pamantul caruia ii fac umbra
. Deh,asta e!
or fi facut reduceri de personal si ca sa nu dea afara din functionarasii de pe-acolo au dat afara electricienii loooooolz