Cum am ajuns de la droguri usoare la fast-food?...

S-a gandit cineva (nu ma refer la Traian Basescu sau Honorius Prigoana nicidecum, caci ei sunt ocupati cu reforma statului) de ce simultan romanii care s-au umezit la propunerea Elenei Basescu de legalizare a “drogurilor usoare” (“legale” deja in campusurile din SUA) au ejaculat si la propunerea de introducere a asa-zisei “taxe fast-food”?

Cei care propun taxa fast-food incearca sa ma convinga (deoarece unii fomisti au nevoie de bani la buget) ca alimentatia respectiva este “vicioasa/nesanatoasa”. Pe de alta parte insa, cei care sustin legalizarea drogurilor usoare aduc “la suprafata” – zic ei – un viciu care nu da dependenta, nepericulos prin urmare.

Ca domnul Attila Cseke e atat de vicios incat sa-si transpuna frustrarea in proiect legislativ nu ma mira (nu m-am lamurit inca daca surplusul de greutate al domniei sale vine de la fast-food, de la rantash, de la paprika sau de la gulash).

Cum Boc insa nu este un om vicios, sau la care “suma viciilor este constanta” (sunt curios daca E-mil macar realizeaza ce a scos pe trompa), ma surprinde raspunsul primului ministru al Romaniei. Putem ajunge la concluzia ca produsele fast-food sunt mai periculoase decat drogurile usoare? Pai putem ajunge, din moment ce Boculetz nu a comentat atat de fasait (cu accent pe prima silaba a lunii ia-nuarie) atunci cand fata lu` tata a propus legalizarea unui viciu… “usor”, fara taxa.

Eu ma gandesc, daca tot am pornit-o pe acest fagas al “neviciosilor”, ca cei care nu fac cel putin 30 de minute de miscare zilnic (42 km in alergare, cel putin 100 de flotari in cate 3 serii, 1.000 de genuflexiuni, 50 de impingeri de la piept, 2 litri de apa plata bauta, 4000 de euro pusi deoparte in 6 luni samd) – dar in schimb indraznesc sa gateasca la ei acasa chiftele, pui prajit si placinte (echivalent cu produse fast-food pana la urma) – sa plateasca o taxa pe existenta (pe faina, cuptor sau portofel). Pun in pericol sanatatea lor, a familiilor si a invitatilor, echilibrul bugetar al statului, asigurarile, spitalele, orfelinatele si bancile de sperma.

In concluzie, trebuie sa gasim ceva pentru a face in asa fel incat suma viciilor sa devina inconstanta inspre usoara , dar totusi taxata de catre un stat modern si reformat. Cristian Preda ar zice ca e ridicol, eu zic ca orice este posibil!

E cool sa fii presedinte!...

Presedintele Traian Basescu si-a publicat astazi declaratia de avere si am constatat, facand o comparatie cu cea depusa in iunie 2009, ca omul este unul dintre putinii romani fericiti.

Criza nu l-a atins nici cat sa-i rupa 1 leu, 1 dolar sau 1 euro pus deoparte, cu atata truda, in conturi. Ba mai mult, presedintele a strans cureaua, a baut apa plata cu lamaie 5 zile din 7, iar in restul de 2 a alternat fasolea fara carnati cu mancarea de cartofi. A stins becurile care ardeau aiurea, a facut dus cu apa rece, nu si-a cumparat medicamente, nu s-a dus in concedii, si-a peticit hainutzele vechi, drept pentru care a reusit sa puna deoparte 17.000 lei (aprox 4.000 de euro) in numai 6 luni.

Daca o tine tot asa, si o sa dea in continuare dovada de chibzuinta, estimez ca la sfarsitul celor 5 ani de nou mandat poate sa mai puna deoparte cel putin alti 40.000 de euro (asta bineinteles in conditiile in care nu reuseste sa incheie vreo vanzare anterioara, caz in care suma estimata devine evident depasita).

Oricum, presedintele Romaniei este in mod clar un exemplu pentru toti aceia care se tot plang ca nu le ajung banii, ca e criza, care se tot smiorcaie ca facturile la gaze si electricitate se tot umfla, ca intretinerea e nu stiu cum, ca hainele sunt scumpe, ca medicamente… ca mancare… ca benzina. Luati exemplu!