nav-left cat-right
cat-right

Reforma statului – punct si de la capat...

“Tanarul Prigoana”, asa cum il numeste Cristian Preda pe cel mai nou exponent al “reformei statului”, si-a inceput campania in Colegiul 1. Si, ca un demn urmas al lui Traian (dar si in calitate de coleg cu “modelul” care i-a desemnat pe democrat-liberali ca unici urmasi ai lui Traian), Honorius a preluat torta reformei si modernizarii statului, a pus un punct, dupa care a luat-o de la capat, recitand o poezioara ce risca sa devina deja mai amuzanta decat bancurile cu Bula.

Lucru care i-a produs o stare de angoasa pana si lui Cristian Preda :) . “Tanarul Prigoana ar trebui de altfel sa inteleaga sensul competitiei in care a intrat si sa nu isi conduca retorica pe un teren mai accidentat decat cel cu care e obisnuit domnia sa, sofer cu numeroase amenzi la activ”, scrie europarlamentarul PD-L, pe blogul sau.

Nu pot spune ca nu sunt la unison cu opinia domnului Preda vis-a-vis de tematica pe care tanarul monden si-a ales-o. Bineinteles ca nu a facut-o in cunostinta de cauza, dar asta nu este o scuza, mai ales ca se spune ca are studii de studii.

Ceea ce nu inteleg insa – de data aceasta din partea unui intelectual de calibrul domnului Preda – este de ce minimalizeaza ideea de retorica (asa cum si tanarul Prigoana minimalizeaza, la randul sau, termenii de modernizare si reforma).

A-i atribui lui Prigoana Jr. ceva ce nu are – cunoasterea artei retoricii (caci, pana la urma, asta a fost retorica la origini pana s-o descopere politicienii romani din ziua de azi: o arta) – mi se pare la fel de ridicol ca si ideea cu care fiul lui Prigoana incearca sa-i prosteasca (mai rau decat sunt deja) pe alegatori: ca a sa candidatura are vreo legatura cu reforma statului. Iar aici intrebarea care se pune NU este “UNDE incepe modernizarea?”, ci “CUM incepe modernizarea?”.

In felul acesta cred ca raspund oarecum si lepsei aruncate de The NewsPaper, cu mentiunea ca n-o consider deloc a fi “o mare batalie politica”. Dincolo de faptul ca nu are nicio miza (nu in afara aceleia de a merge sau nu pe drumul ebalizarii Parlamentului), deznodamantul ar fi clar in orice tara civilizata din lume. Cu o singura conditie: ca acea tara sa nu fie cuprinsa de ridicol!

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close