nav-left cat-right
cat-right

Optimisti versus lameri a la Comanescu...

Astazi citeam un draft de eseu care m-a pus pe ganduri… referitor la “pro” si “contra”. Optimisti versus lameri.

In primul rand, remarc o umbra nostalgica ce isi doreste sa ne adune din nou pe toti sub umbrela magnificei unanimitati – fie toti “pro” (adica happy si multumiti), fie toti “contra” (adica nemultumiti, prea sensibili la mediul ce ne inconjoara). In al doilea rand, a fi “contra” nu este sinonim cu a te lamenta, asa cum nici a fi “pro” nu este egal cu a fi pupincurist.

Si acum imi puneam problema la ce sa fiu “Pro”…  Pro manelizare, incultura, Sexy Braileanca, piticul/pensionara/pensionarul/elevul/eleva, toti porno? Pro sex si violenta la tv ca forma de promovare a “culturii” si “constiintei civice”? “Pro” politica “porno”?

Deci, daca nu-s “pro” la toate astea sunt “contra”, nu? NU e bine, zice “draftul” citat. Pai nu pot fi altfel, fiindca educatia primita m-a facut sa ascult un anume gen de muzica, sa ma uit la un anume gen de emisiuni si, nu in ultimul rand, sa gandesc cu de la mine putere, chiar si atunci cand am simtit pe propria piele ca al meu gand nu se potriveste cu al nimanui.

Prin urmare, nu inteleg ideea pe care Comanescu a dorit s-o transmita.

De exemplu, Comanescu ar fi trebuit sa-si puna problema de ce, intr-un material difuzat pe toate posturile, suntem sfatuiti ca dupa ce folosim batista de unica folosinta sa o aruncam la gunoi!!!! Era nevoie de specificatie??? Daca da, inseamna ca e nevoie de o “generatie contra”.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close