Posted by
RealKafka in
Politic on
September 22, 2009 |
11 Comments Pana acum nu mi-am exprimat o parere despre interviul acordat de Basescu postului RRA, desi recunosc ca m-a facut oarecum sa zambesc, inca de la difuzare, datorita acelei aure de poveste pe care seful statului o da fiecarei interventii publice. In plus, ca sa fiu sincer, imi place intotdeauna sa disec ce arunca presedintele, adeseori pe stomacul gol si arareori pe nemestecate.
Bineinteles ca privirea mi-a picat pe “iresponsabilii” carora le e scarba de tara, care vor sa plece din Romania si cum avem noi nevoie sa ne promovam (si in exterior, si in interior), si cum avem ce promova, si cum nu ne respectam bla bla…
Ca de obicei, Traian Basescu face o mare confuzie: incurca “tara”, Romania – cu oamenii, traditiile, peisajul, cultura, obiceiurile, ospitalitatea etc – cu “statul”, care inseamna institutiile, printre care si cea pe care dansul o reprezinta, guvernarea, administratia locala samd. O confuzie usor de facut atunci cand nu ai fost filosof, ci ai fost comandant de nava care, inainte de `89, avea un ospatar la dispozitia sa “de dimineata pana seara” (asa cum bine le zice in interviu).
De prima, de tara, de Romania, nu are cum a-ti fi scarba caci, cum bine editeaza Geoana, cu totii iubim “o singura culoare: tricolorul” 
. Cat despre “stat” (ala de care Basescu zice, culmea, ca e o “povara pentru noi”) e cu totul alta poveste, pe care sunt convins ca nu o citesc numai “ticalosii iresponsabili” de ziaristi.
Personal nu am nevoie sa-mi sugereze jurnalistii sentimentul de scarba. Il am in nari de cum ies din casa. Mizerie, miros de urina prin fiecare gang si pasaj, un Buzesti darapanat in centrul Bucurestilor, sobolani si gandaci tocmai langa Euro Hotelul doamnei Udrea.
Mi-e scarba de praful rezultat de pe urma Pasajului Basarab (pe care nu mi-l baga in plamani “tara”, ci “statul”). Mi-e scarba de trafic, de nebunie si de focurile de artificii care explodeaza in fiecare seara intr-un Bucuresti gri, de parca ar fi mai ceva ca Las Vegas-ul. Mi-e scarba de orele pe care le petrec aiurea in fata unui ghiseu cand ma duc sa-mi platesc taxele si impozitele. Mi-e scarba sa ma duc intr-un spital de stat, mi-e mila de cel pe care il vizitez. Mi-e scarba ca-mi rup masina in doua pe autostrazi inexistente dar decontaminate, mi-e scarba atunci cand “statul” se mandreste cu un amarat de kilometru de autostrada care a costat mai mult decat megastructurile din Japonia.
Mi-e scarba de politicianism, de poleiala sub care colcaie viermi, de incultura la nivel inalt, demagogie, de oportunistii din politica. Mi-e scarba de promovarea desantata a saraciei, grijilor si neajunsurilor pe la paranghelii care isi propun sa demonstreze cat de bine se distreaza “statul” in timp ce tara “deraiaza”.
Recunosc deci ca “statul” imi provoaca mare scarba! Incerc sa-l respect, dar aleg sa-l ignor prin sila! In concluzie, ii transmit “statului” ca nu imi va mai scarba de el abia atunci cand nici el, la randul sau, nu ma va mai trata cu scarba!
Dar nu scarba e problema cea mai mare a interviului dat de “stat”, ci o anume constructie frazeologica, de-a dreptul kafkiana: “Romania merge inainte – cu mine, fara mine, cu Parlament, fara Parlament, Romania merge inainte”, spune Basescu in interviul de la RRA.
Corect! Romania va merge inainte cu sau fara Basescu caci, asa cum bine simte Oprescu, aleile cimitirelor sunt pline de oameni de neinlocuit. Fara Parlament insa ma indoiesc ca Romania va merge inainte. Fara un Parlament, orice Parlament votat de romani, in orice componenta, ca garant al democratiei, Romania va regresa. Se va intoarce in timp, catre acea epoca de dinainte de `89, in care Basescu era comandantul cu ospatar la dispozitie de dimineata pana seara. Acea epoca in care lui Basescu insusi ii era scarba de “pantofii” echipajului (ai motoristului, timonierului etc), singurul miros de “pantof” acceptat fiind probabil cel al ospatarului de dimineata.
Vorbim despre o epoca dupa care Basescu suspina indelung in interviul de la RRA, aceea in care el, comandantul de nava, era singurul interpus de la bordul navei “intre tricolor si Dumnezeu”.
Credeti-ma pe cuvant cand spun ca, no matter what, nu v-ati dori o asemenea dementa pura – ca intre Tricolor = Romania pe de-o parte, si Dumnezeu, pe de alta parte, sa va treziti cu un biet om “stat”, coplesit de valuri de scarba, mai inalte decat cele ale Atlanticului.
P.S. Oricand acest gen de randuri pot fi combatute de orice roman nescarbit, cum ar fi de exemplu Ion Cristoiu, care a gasit, macar o data in viata lui, aplombul necesar pentru a promova in exterior o autentica fiica de om “stat”. Fara scarba, doar cu modestie si patriotism, domnul Cristoiu iata ca poate sa-l vada pe EL, comandantul aflat pe locul doi, inaintea pavilionului clasat pe locul trei. Remarcabil!
