nav-left cat-right
cat-right

Se impune vot uninominal si pentru consilieri...

Poate stiti, poate nu stiti, ca sedintele Consiliului General al Municipiului Bucuresti sunt publice. Adica, in practica, orice cetatean interesat de cum merg treburile cetatii se poate duce si asista. Insa, doar atat – puteti asista.
Daca doriti sa exprimati un punct de vedere, dumneavoastra, cetateanul care asistati prin taxe si impozite liota de consilieri, trebuie sa obtineti acordul acestora pentru a va expune problema, punctul de vedere etc in plina sedinta.
Ii puteti prinde pe consilieri intr-o zi buna, si sa capatati acordul de a va expune umila problema in fata “Mariilor Lor” sau… ii puteti prinde grabiti, pe picior de fuga catre o intalnire in care e musai sa negocieze ceva (politic sau business). Sau pur si simplu ii puteti nimeri, taman atunci cand aveti o problema, sculati cu fata la cearceaf ca nu le-au iesit afacerile si/sau combinatiile.

In principiu, asta cu acordul este o regula buna, caci altfel circul din sala de consiliu a PMB ar fi mult mai spectaculos decat cel de acum, dar… totusi eu zic ca ar trebui sa existe niste limite de bun simt din partea consilierilor generali.

Redau dintr-o minuta publica, aflata pe site-ul Primariei, care m-a inspirat in a scrie acest post:

“Domnul presedinte de sedinta Murg Calin:
Bine ati venit la Sedinta ordinara a C.G.M.B. din data de 27 mai 2009. In sala sunt prezenti 51 de consilieri generali.
Domnul Daraban Maricel, beneficiar al Legii nr 42/1990, solicita sa ia cuvantul in fata Consiliului General. Este in sala? Da.
Cine este pentru ca domnul Daraban Maricel sa ia cuvantul la inceputul sedintei?
Pentru – 10 voturi, impotriva – 0 voturi, abtineri – majoritate de voturi. Domnul Daraban nu poate lua cuvantul astazi in fata Consiliului General”
.

Iata o prima tavalire a legilor si regulamentelor si, in ultima instanta, a dumneavoastra, a cetateanului care habar nu are de ele.
Domnule Murg Calin, potrivit ROF CGMB, articol 9, aliniat 1, litera c), “presedintele de sedinta anunta rezultatul votarii, cu precizarea voturilor pentru, impotriva si a abtinerilor”.
Prin urmare, o minima cunoastere a limbii romane ar fi impus ca dl Murg sa inteleaga ca, la partea “abtineri – majoritate de voturi”, “majoritate” nu reprezinta o cifra. Poate doar la PD-L unde se lucreaza fara numere, cu unanimitati de cele mai multe ori. Cat de greu ii era lui Murg sa “precizeze” cifra magica a majoritatii: patruzeci si unu???

Habar nu am cine este dl Daraban, dar chestia asta mi-a atras atentia, fiindca Legea 42/1990 se refera la cinstirea memoriei eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, precum si ranitilor din timpul Revolutiei din Decembrie 1989.
Stiu, o sa ziceti bla-bla, iarasi revolutionarii.

Ideea principala nu este insa legata de revolutionari sau de dl Daraban, ci de cetateanul care vrea sa li se adreseze celor pe care i-a ales, avand acest drept, si este refuzat de o “majoritate” neprecizata ca numar. Si care, culmea, nu este impotriva pe fata ca dl Daraban-cetateanul sa se adreseze CGMB ci… se abtine in purul stil al curvarului om politic roman.
Cum poti spune “eu ma abtin sa aflu care este problema acestui om”? De ce nu au votat “impotriva” stiind (sper) ca potrivit aceluiasi ROF CGMB abtinerile se contabilizeaza la impotriva (art.46, aliniat 2)? Va spun eu de ce, fiindca: 1. ii doare in stilou; 2. considera ca nu ar fi dat bine.

Habar nu am de ce dl Daraban, care este beneficiar al acestei legi, dorea sa ia cuvantul in fata reprezentantilor sai la nivel local.
Ironia face insa ca nici consilierii generali nu stiau. Lucru de altfel recunoscut de acelasi Murg Calin, conform aceleiasi minute: “Nu stim ce vor sa spuna (n.r – erau mai multi care doreau sa ia cuvantul, unii chiar admisi) pentru ca in cererile pe care le-au adresat nu au avut amabilitatea sa scrie continutul luarii de cuvant”.
Asa deci… nu stim ce vrei sa ne spui, dar suntem impotriva sa ne spui… Lasa, ne spui eventual la vot, de 1 Mai, la mici si bere in Parcul Izvor.

Cu toate imperfectiunile sale, eu cred ca votul uninominal ar reprezenta o varianta si in cazul consilierilor generali/locali/judeteni.
Iar daca unui cetatean ii este refuzat dreptul de a li se adresa alesilor sai, macar sa i se spuna, pe loc, si motivul pentru care este refuzat. Plus ca celor care li se acorda dreptul de a se adresa Consiliului li se poate limita, ca timp, interventia (sa zicem 10 minute). La cate tampenii debiteaza consilierii nestingheriti in acea sala (si o sa va dau niste “pilde” in viitor) nu cred ca ar fi mare problema sa asculti si “tampeniile” oamenilor carora le ceri votul.

Terminati-va cu fite, figuri, n-avem timp, “avem probleme mai stringente pe ordinea de zi”! Aveti pe dreq!

Nula la nula trage...

basescu_zero

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close