Cotidianul italian “Il Riformista”, a publicat un articol foarte dur la adresa Romaniei. Jurnalista de la “Il Riformista” afirma ca “Romania este cel mai rau loc din Europa, o tara gri, anonima, unde persoanele traiesc fara umanitate de pe o zi pe alta, cersind, prostituandu-se si alcoolizandu-se. In Romania nu exista bucurie, iar saracia romaneasca nu este pitoreasca, plina de voiosie ca in tarile africane, ci trista, plina de ura si de resentimente. Nici macar painea in Romania nu este preparata cu grija si dragoste, ci este vascoasa si deloc buna, iar religia romanilor este traita oribil si gol, fara suflet si fara bucurie”.
Trecand peste tampenia cu “voiosia” si “pitorescul” acelei Africi sarace, in care foametea si bolile fac ravagii, am incercat sa inteleg ce a determinat un distins profesor de istorie a religiilor sa scrie astfel despre romani.
Unii au fost indignati, trimitand chiar scrisori de protest publicatiei din Italia, dar cei mai multi au fost indiferenti fata de modul in care este zugravita Romania in Europa din care chipurile si noi facem acum parte.
De ce majoritatea romanilor sunt blazati si nu reactioneaza la afirmatiile pe care strainii le fac la adresa Romaniei si romanilor? Este simplu. Fiindca in afirmatiile Lucettei Scaraffia exista o oarecare doza de adevar. Neplacut, dar asa este cand oamenii sunt impuscati in strada, cand ai zone care se numesc Vietnam sau Zabrauti, cand dupa fiecare iarna vezi ca apar din ce in ce mai multe cladiri cu tencuiala cazuta.
In loc sa trimitem scrisori de protest catre jurnalistii italieni, mai bine am face ceva ca lucrurile sa se schimbe. De ce nu scriem, de exemplu, scrisori de protest catre administratia locala si centrala din Romania? Fiindca trecem zilnic pe langa mormane de gunoaie aflate in centrul Bucurestilor, pe langa aurolaci aflati in canale, dar nu spunem nimic ci grabim pasul deranjati de miros si ne uitam scarbiti in alta parte.
Nimeni nu mai este contrariat de zidurile care stau sa cada pe trecatori, in centrul unei capitale europene. Deja este un peisaj care face parte din cotidian, face parte din viata noastra. Cladiri aflate pe lista monumentelor istorice au devenit adapost pentru aurolaci si betivi, sunt lasate sa se prabuseasca de la sine pentru ca in locul lor sa poata rasari cladiri de birouri cu 20 de etaje. In alte tari civilizate, administratia le confisca proprietarilor imobilele daca nu sunt in stare sa si le intretina. In Romania acesti proprietari sunt chiar ajutati de primarii sa distruga cladiri cu o mare valoare istorica.
Farmecul de altadata al Buzestiului s-a dus, concurat fiind de spalatorii auto, ruine, multa mizerie, lume pestrita, un peisaj in contrast cu luxosul Hotel Nord si mai noul Euro Hotel al doamnei Udrea. Prin urmare, iata numai o mica parte a unei Romanii a contrastelor (rautaciosii ar spune ca tara e superba, pacat ca e populata), o Romanie socanta pentru unii, dar cu care noi ne-am obisnuit… din pacate. Iar obisnuinta este a doua natura umana.
Primul lucru pe care il vede un strain cand iese din Gara de Nord e ceea ce veti vedea mai jos in poze, ceea ce vedem si noi zilnic dar nu ne mai mira. Bietul turist nu vede nici Palatul Parlamentului, nici vilele luxoase ale politicienilor, nici manastirile din Moldova, nici alte minunatii ale tarii, ci un peisaj dezolant care il face sa se intrebe daca nu cumva a nimerit gresit.
De aceea ii inteleg si pe acei straini care gandesc astfel, chiar daca am putea sa le spunem ca mai intai ar trebui sa-si vada de mafia si gunoaiele lor din Neapole. Insa ar fi o slaba consolare sa le raspundem doar cu “ba pe-a ma-tii”. Nu vad cu ce ne-ar incalzi sa ne mangaiem pe crestet spunandu-ne ca asa e si la ei. Problema care ramane este daca ne place cum e la noi.
Ai dreptate. De ex, piata Matache e o piata bunicica si ieftina, dar mi-e o sila de nedescris sa calc in acea zona unde daca nu esti pe faza ramai fara telefon mobil sau portofel. Si nu suntem la periferie ci in plin sector 1.
Si daca dupa ce ajunge sa vada ,,minunatul peisaj” de la Gara il mai tzepuieste si vreun taximetrist, totul devine perfect
).
Sa dea dracu` daca nu aud in toate campaniile electorale, din 92 incoace, chestia cu ,,trebuie sa facem ceva”: sa reducem infractionalitatea, sa strangem gunoaiele, sa reparam spitale, sa… sa…. Si toate cad pe noi in tara asta. Pai atunci inseamna ca 17 ani chiar nu s-a facut NIMIC!
Asa ne trebuie, fiindca ne complacem in ceea ce se intampla in jurul nostru. Acceptam toate magariile, asa ca ne meritam soarta!