nav-left cat-right
cat-right

Avem un al doilea moment istoric, ce facem cu el?...

La partea cu “momentul” l-am parafrazat pe Geoana. Al doilea moment istoric – ce vine dupa primul, care a fost infiintarea partidului de guvernamant PDLS – este nasterea cu forcepsul a bugetului. Ma rog, a principiilor, caci cifrele inca se mai discuta.

Profesorii sunt marii perdanti. Din 50% au mai ramas doar cu 5%. Sau poate atunci cand s-a adoptat legea chiar asa a fost, o greseala de tipar – in loc de 5,0% s-a scris 50% (nu m-as mira, din moment ce Abramburica Andronescu a fost initiatoarea legii).

Bineinteles ca 50% era o fantezie, a spus-o si guvernul trecut, si eu pe blog la vremea respectiva, si multa lume din presa.

Problema care ramane in continuare de discutat este daca mai poti sau nu sa te uiti in gura vreunui politician roman. Mai cu seama atunci cand e in campanie electorala.

Desi mi se pare gretos de-a dreptul, o sa va invit sa cititi discursul Abramburicai Andronescu la adoptarea legii de crestere cu 50% a salariilor profesorilor – 30 septembrie 2008.

“Domnule presedinte, Stimati colegi, Dragi invitati, Cred ca este chiar un moment emotionat astazi, in Parlamentul Romaniei. Vreau sa va multumesc sincer pentru modul in care Parlamentul Romaniei s-a aplecat spre problemele scolii.Vreau sa multumesc si Senatului, care a trecut intai aceasta lege si vreau sa va multumesc dumneavoastra, tuturor, pentru ca astazi, de aici, de la acest microfon, intr-adevar, ati dovedit ca scoala este o prioritate nationala.Ea asa trebuie sa ramana, pentru ca nu se poate inalta tara fara scoala. Este un act de dreptate pe care-l facem astazi profesorilor. Nu este un pas foarte mare, dar este o ameliorare si o incercare de a remotiva profesorii.Sunt convinsa ca toti dascalii nostri vor tine seama de calitatea invatamantului in mai mare masura decat pana acum, pentru ca, in mod categoric, trebuie sa intoarcem spre societate ceea ce societatea, astazi, trimite spre personalul didactic.Va multumesc inca o data sincer si sper ca maine, toti deopotriva, indiferent din ce grup parlamentar facem parte, sa dam votul pe aceasta lege extrem de importanta pentru scoala romaneasca”.

Oare cate lamai ar trebui sa manance ca sa-i treaca senzatia de voma dupa ce se vede? Sau e imuna? Oare cum s-or simti acum “fraierii” care aplaudau fericiti de la tribuna?

Plus ca legea initiata de Kati nu pomeneste nimic de “performanta”, de actuala sintagma preferata ce o repeta obsesiv pe la toate televiziunile “salarii contra performanta”. Dimpotriva, de la tribuna Parlamentului, Abramburica ii asigura pe deputati ca profesorii le vor rasplati generozitatea cu “performanta”, deci mai intai salariile si pe urma performanta.

Declaratii ale aceleiasi Abramburica dupa ce fostul Guvern a zis ca nu sunt bani pentru o asemenea crestere salariala:

“Incercarea Guvernului de a nu aplica o lege perfect constitutionala nu este decat o incercare de a desconsidera Educatia. Guvernul, daca nu este capabil sa aplice aceasta lege, trebuie sa lase locul celor care au calificarile necesare, care sa gaseasca resursele si sa aplice legea asa cum a fost ea adoptata in Parlament”. – 26 octombrie 2008

Sa inteleg ca acum nu mai avem o “lege perfect constitutionala”? Sau daca este “perfect constitutionala”, asta inseamna ca Guvernul actual se sterge la fund cu Constitutia, asa cum face si primul ministru Traian Basescu de ani de zile? (Cred ca la acest capitol, inclusiv Curtea Constitutionala a Romaniei are o mare problema: ca a declarat constitutionala, din considerente politico-sindicale, o lege care nu preciza din start sursele de finantare pentru cei 50%).

Si pentru ca veni vorba despre credibilitatea politicienilor romani, despre echilibrarea balantei intre promisiuni si realizari… vineri am dat peste un sondaj, in care cica 55% dintre cei care au raspuns zic ca au incredere in Sorin Oprescu si 50% in Basescu.

Asta e probabil un banc bun. Or fi romanii fraieri si naivi, dar nici chiar asa… Au mai invatat cate ceva atunci cand vine vorba sa-si arunce increderea pe fereastra. Mai ales dandu-le-o politicienilor.

Cel mai greu tort sau cel mai lung carnat cu greu iti pot aduce o asemenea cota de incredere, nu daca pana la urmatoarele alegeri nu aduni la un loc 8.000 de Mos Craciuni (ceea ce ar insemna sa-ti dobori propriul record Guinness) care sa transforme Bucurestiul, peste noapte, intr-un oras macar satisfacator administrat (la bine sau foarte bine nici macar nu are sens sa speram).

Similar, cu greu poti avea 50% cota de incredere cand ai rupt gura targului cu “Sa traiti bine!”. Ce-ar mai putea urma ca slogan? “Sa traiti din ce in ce mai bine”?

Dincolo de faptul ca niciunul dintre cei doi nu a echilibrat acea balanta de care vorbeam mai sus (ca sa merite un asemenea procent de incredere), eu zic ca daca la urmatoarele alegeri vor mai iesi la urne 15% din cei cu drept de vot, va fi bine.

Si abia atunci se va vedea ce s-a ales de increderea romanilor in politicieni. Si tot atunci se va vedea ca asa-zisele “esantioane” de 1.800 de oameni, pe care se fac sondajele, nu mai sunt demult “reprezentative” la nivel national.

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close