nav-left cat-right
cat-right

Gandirea “infinita” a Elenei Udrea...

elena-udrea

M-am trezit dimineata si, cum nu sunt bautor de cafea (n-am baut niciodata, nush ce gust are), am intrat pe mail. Un amic ma anunta disperat (ceva de genul anunturilor de dinainte de `89 – “s-a adus carne la macelarieeee!!!!!”) ca a scris Nutza pe blog.

Fiind duminica, zi in care mai poti surade (ca de ras in hohote nu prea avem de ce), am zis ca nu ar avea ce sa-mi strice daca citesc ceva gen Sandra Brown. Drept pentru care am intrat pe blogul Dalli-ului. Si??? – o sa ma intrebati! Si am aflat lucruri folositoare, utile.

De exemplu ca “acest an a inceput repede”! Nu serios, asa zice Lenutza… ca anul a luat-o razna, “repede”, in tromba, ca am ajuns in 11 ianuarie cand de fapt de-abia acum trebuia sa fie 1.

Un al doilea lucru care mi-a luminat duminica este ca tanti Cocos “si-a insusit criticile” comunitatii, mai ceva ca o plutoniera constincioasa, oarecum in spiritul in care scria subalternul Boc prin Faclia anilor pe care nu se merita sa-i mai amintim.

Adevarul este ca de cand e ministresa ecumenica a postat numai parapante pe blog.

Oricum de sub budigaii parasutati ai maicutzei Elena nu aflu nimic nou, nici macar in propozitia numarul 4: “Ministerul pe care il conduc se infiinteaza acum”, ii informeaza Leana pe fani, abia in 9 ianuarie. Adica stimati prosti/proaste, Elena Udrea va anunta vineri, 9 ianuarie ca ministerul ei se infiinteaza “acum”. Doamne iarta-ne, dar stiam puicutza mica, caci pentru tine si decolteul tau s-a creat acest minister (“Dalli si asfaltul nu au fost ale mele si in nici intr-un caz ale voastre, ci ale lui Traian si ale urmasilor urmasilor lui”).

Urmeaza o serie de blauri si tavaliri pe jos, momente in care simti sudoarea curgand pe blog nu alta: “…traversez o perioada extrem de aglomerata si chiar grea, pentru ca in principal ma ocup de o infinitate de lucruri care tin nu de programe si politici in domeniul turismului ci de amenajari de birouri, organigrame, angajari de personal sau de bugetul institutiei”.

Aham… deci nu “politicile si programele” sunt partea grea pentru Nutza (probabil fiindca alea nici nu exista), ci “infinitatea” :))))) (of, Doamne!, din cate stiam eu, infinite sunt doar prostia si universul) care se reduce la partea de decor, de amenajare, de alegere a culorii peretilor, a mochetei, scaunelor si birourilor, de angajare a clientelei, de umflare a bugetului institutiei. Sincer, nu ma asteptam ca pana si aceste capitole sa fie “infinite” pentru dna Udrea. Nu vreau sa ma gandesc in cazul asta cat de apropiate sunt limitele sale. Si nu ma refer la cele algebrice.

Ostoita, mai scrie pe-acolo cate intalniri cu partenerii au stors-o de vlaga, dar cum rezista ea pe baricade datorita “pasiunii pentru turism”. E si asta un mod de a-ti defini profesia, nu comentez, e veche – si pasiunea, si profesia – dar nu vad unde-i oboseala.

La sfarsit… orgasmul udrist, asemanator celui din Scanteia comunista: “Sunt convinsi cel putin cat sunt si eu de sansa dezvoltarii economice si sociale a Romaniei prin prioritizarea turismului in agenda guvernarii si au cerut si asteptat de ani de zile reorganizarea administrativa a entitatii care se ocupa de soarta turismului, la cel mai inalt nivel, acela de Minister”.

Va place? Ring a bell?

Altfel?
“Altfel, noi ne straduim sa ne gasim un sediu si pana atunci incercam sa incapem in patru birouri in Palatul Victoria, nici pe departe in doua etaje cum s-au grabit sa scrie unele ziare, fara sa ne intrebe ori sa verifice”, murmura fosta mica sirena.

Nemernicii de la ziare nu inteleg ca cele 4 camere de la Guvern sunt mici si intre timp dna Udrea s-a mai ingrasat, a devenit balena, asa incat nu mai “incape” oriunde. Si nici “oriunde” ala nu mai incape “oricum” in ea.

“Dar acestea sunt lucruri minore fata de frumusetea si perspectivele pe care ti le creaza munca in acest domeniu, la acest moment, in aceasta tara. Provocarile sunt uriase si pe aceeasi masura sansele de a face lucruri cu adevarat importante”, – zice mandra.

Uite… mie aici mi-a placut contrastul dintre “lucruri minore”, “provocari uriase” si “lucruri importante” (s-a inchis cercul psihedelic intre lucruri minore si importante), chiar daca presimt ca o sa fiti rai si o sa apelati la limite. Asta e, dar o asa aglomerare de adjective n-am mai vazut demult.

Concluzia slujbei ecumenice de duminica, de la ministerul Turismului: “Daca as fi pasionata de pariuri, as pune pariu pe turismul romanesc!”.

Analiza discursului: Dar cum nu e pasionata de pariuri, nu va pune pariu pe turismul romanesc (conditionalul “daca”-“as”).

Doamna e haioasa in limitele ei, trebuie sa recunosc.

Sfatul meu: Puneti pariu pe presedintele Norvegiei!

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close