nav-left cat-right
cat-right

Avem un al doilea moment istoric, ce facem cu el?...

La partea cu “momentul” l-am parafrazat pe Geoana. Al doilea moment istoric – ce vine dupa primul, care a fost infiintarea partidului de guvernamant PDLS – este nasterea cu forcepsul a bugetului. Ma rog, a principiilor, caci cifrele inca se mai discuta.

Profesorii sunt marii perdanti. Din 50% au mai ramas doar cu 5%. Sau poate atunci cand s-a adoptat legea chiar asa a fost, o greseala de tipar – in loc de 5,0% s-a scris 50% (nu m-as mira, din moment ce Abramburica Andronescu a fost initiatoarea legii).

Bineinteles ca 50% era o fantezie, a spus-o si guvernul trecut, si eu pe blog la vremea respectiva, si multa lume din presa.

Problema care ramane in continuare de discutat este daca mai poti sau nu sa te uiti in gura vreunui politician roman. Mai cu seama atunci cand e in campanie electorala.

Desi mi se pare gretos de-a dreptul, o sa va invit sa cititi discursul Abramburicai Andronescu la adoptarea legii de crestere cu 50% a salariilor profesorilor – 30 septembrie 2008.

“Domnule presedinte, Stimati colegi, Dragi invitati, Cred ca este chiar un moment emotionat astazi, in Parlamentul Romaniei. Vreau sa va multumesc sincer pentru modul in care Parlamentul Romaniei s-a aplecat spre problemele scolii.Vreau sa multumesc si Senatului, care a trecut intai aceasta lege si vreau sa va multumesc dumneavoastra, tuturor, pentru ca astazi, de aici, de la acest microfon, intr-adevar, ati dovedit ca scoala este o prioritate nationala.Ea asa trebuie sa ramana, pentru ca nu se poate inalta tara fara scoala. Este un act de dreptate pe care-l facem astazi profesorilor. Nu este un pas foarte mare, dar este o ameliorare si o incercare de a remotiva profesorii.Sunt convinsa ca toti dascalii nostri vor tine seama de calitatea invatamantului in mai mare masura decat pana acum, pentru ca, in mod categoric, trebuie sa intoarcem spre societate ceea ce societatea, astazi, trimite spre personalul didactic.Va multumesc inca o data sincer si sper ca maine, toti deopotriva, indiferent din ce grup parlamentar facem parte, sa dam votul pe aceasta lege extrem de importanta pentru scoala romaneasca”.

Oare cate lamai ar trebui sa manance ca sa-i treaca senzatia de voma dupa ce se vede? Sau e imuna? Oare cum s-or simti acum “fraierii” care aplaudau fericiti de la tribuna?

Plus ca legea initiata de Kati nu pomeneste nimic de “performanta”, de actuala sintagma preferata ce o repeta obsesiv pe la toate televiziunile “salarii contra performanta”. Dimpotriva, de la tribuna Parlamentului, Abramburica ii asigura pe deputati ca profesorii le vor rasplati generozitatea cu “performanta”, deci mai intai salariile si pe urma performanta.

Declaratii ale aceleiasi Abramburica dupa ce fostul Guvern a zis ca nu sunt bani pentru o asemenea crestere salariala:

“Incercarea Guvernului de a nu aplica o lege perfect constitutionala nu este decat o incercare de a desconsidera Educatia. Guvernul, daca nu este capabil sa aplice aceasta lege, trebuie sa lase locul celor care au calificarile necesare, care sa gaseasca resursele si sa aplice legea asa cum a fost ea adoptata in Parlament”. – 26 octombrie 2008

Sa inteleg ca acum nu mai avem o “lege perfect constitutionala”? Sau daca este “perfect constitutionala”, asta inseamna ca Guvernul actual se sterge la fund cu Constitutia, asa cum face si primul ministru Traian Basescu de ani de zile? (Cred ca la acest capitol, inclusiv Curtea Constitutionala a Romaniei are o mare problema: ca a declarat constitutionala, din considerente politico-sindicale, o lege care nu preciza din start sursele de finantare pentru cei 50%).

Si pentru ca veni vorba despre credibilitatea politicienilor romani, despre echilibrarea balantei intre promisiuni si realizari… vineri am dat peste un sondaj, in care cica 55% dintre cei care au raspuns zic ca au incredere in Sorin Oprescu si 50% in Basescu.

Asta e probabil un banc bun. Or fi romanii fraieri si naivi, dar nici chiar asa… Au mai invatat cate ceva atunci cand vine vorba sa-si arunce increderea pe fereastra. Mai ales dandu-le-o politicienilor.

Cel mai greu tort sau cel mai lung carnat cu greu iti pot aduce o asemenea cota de incredere, nu daca pana la urmatoarele alegeri nu aduni la un loc 8.000 de Mos Craciuni (ceea ce ar insemna sa-ti dobori propriul record Guinness) care sa transforme Bucurestiul, peste noapte, intr-un oras macar satisfacator administrat (la bine sau foarte bine nici macar nu are sens sa speram).

Similar, cu greu poti avea 50% cota de incredere cand ai rupt gura targului cu “Sa traiti bine!”. Ce-ar mai putea urma ca slogan? “Sa traiti din ce in ce mai bine”?

Dincolo de faptul ca niciunul dintre cei doi nu a echilibrat acea balanta de care vorbeam mai sus (ca sa merite un asemenea procent de incredere), eu zic ca daca la urmatoarele alegeri vor mai iesi la urne 15% din cei cu drept de vot, va fi bine.

Si abia atunci se va vedea ce s-a ales de increderea romanilor in politicieni. Si tot atunci se va vedea ca asa-zisele “esantioane” de 1.800 de oameni, pe care se fac sondajele, nu mai sunt demult “reprezentative” la nivel national.

Sindicalistii “salveaza” Romania...

Pe fondul crizei economice, apar peste noapte, din beciul comunist al istoriei, personaje hilare care se cred salvatorii neamului. Frustratii natiunii ies acum in lume, uitandu-se ca viteii la poarta noua, dandu-si cu parerea, despre economie, impozite, salarii, drepturi de autor.

Cine mama ma-sii mai e si Hossu asta???!!! Ieri se trezea vorbind, la ceas de seara, usor abtiguit dupa o zi grea, in care nuca de creier pe care o are a fost pe punctul sa se prajeasca,… afirma la o televiziune ca jurnalistii nu trebuie sa primesca drepturi de autor fiindca ei sunt obligati sa scrie doar pentru salariu. Ca la strung – ai trei suruburi de facut, si gata norma.

Adica sa inteleg ca cei din ce in ce mai putini care lucreaza in sistemul privat si platesc practic salariile acestor sindicalisti bugetari, sunt cei care trebuie sa stranga cureaua. Sa faca acea “curba de sacrificiu” cum le place lor sa spuna.

Ei, bugetarii trebuie sa aiba salarii mai mari “pentru a stimula consumul”. Mai mare tampenie nu am auzit.

Culmea este ca acest guvern, impreuna cu acest clitoris al principesei numit Ministru Prim si toata tagma lui de floci numiti ministri, stau si se uita siderati in gura sindicalistilor, dialogand social cica. Unde sunt economistii renumiti? Unde sunt meseriasii, calfele si zidarii? Doar sindicalistii au mai ramas sa dea sfaturi Guvernului?

Ce este asa de greu sa fie barbati si sa bata cu pumnul in masa? Practic daca ar plafona salariile bugetare si pensiile timp de 6 luni la nivelul de 4.000 de lei, ar rezolva problema (ca la indemnizatiile pentru mame au rezolvat-o rapid – nu-i asa? – ca ele nu au un lider sindical smecher ca Hossu). Dar nu, mai bine lovim tot in cei care aduc bani la buget, in privati, si in angajatii din domeniul privat.

Sunt curios ce o sa faca Micul Joystick al lui Basescu cand mediul privat nu o sa-si mai poata plati darile la bugetul de stat si o sa inceapa sa dea faliment, sa disponibilizeze oameni (oricum deja asta se intampla). De unde o sa le dea salariile profesorilor, medicilor, functionarilor publici?

Din partea mea Guvernul poate face ce spune economistul de talie mondiala Hossu – sa desfiinteze drepturile de autor pentru toata lumea, sa impoziteze salariile mari cu 100% si sa le creasca salariile bugetarilor cu 50%. Insa, cred ca dupa asemenea masuri nu o sa le mai ramana de facut decat sa puna lacatul la Guvern si sa stinga lumina, pentru ca doar ei si bugetarii vor mai ramane in Romania. Le doresc multe “succesuri”!

Femei la Volan!...

Sfaturi de criza de la Basescu...

In interviul pe care l-a acordat postului de radio public, marti, Basescu mi-a adus aminte de Ceausescu. Zau daca nu. Nu, n-o sa vorbesc de inghetarea salariilor, ci despre altceva.

Cei care au trait acele vremuri de dinainte de `89 (si in special perioada `82-`89) probabil ca isi aduc aminte (cei care nu isi pot intreba parintii) cum a rezolvat Cizmarul problema frigului din casele romanilor. Cu un sfat: mai puneti un pulovar in plus pe voi.

Asa si Basescu. S-a dus el in hipermarket, la cumparaturi si, priceput cum e el la toate, a vazut ca numarul oamenilor din hipermarket era acelasi ca si altadata (recunosc ca sunt date naibii serviciile astea ce informatii pot furniza…), insa cosurile erau altfel… mai goale, nu mai erau cu “varf” s-a exprimat presedintele.

Ei bine, de la aceasta constatare ce nu are nicio baza (este bine stiut ca toate cosurile in hipermarket-uri sunt cu varf in perioada sarbatorilor de iarna, dupa care romanii “se recupereaza” in luna ianuarie si prima jumatate a lui februarie, pregatindu-se de Paste) s-a pornit “tatucul” in a da sfaturi.

“Este una din solutiile care, dincolo de ce poate face statul, este ceea ce poate face fiecare cetatean pentru el in perioada de criza: sa incerce sa economiseasca, sa cumpere numai ceea ce are nevoie, apropo de cum trecem criza”, zice Brainstorming in persoana, lasand la latitudinea fiecaruia ce are si ce nu are nevoie dintr-un hipermarket.

Bagati-va banii in buzunare, terminati cu dezmatul, nu va mai luati acadele si prostii, iar daca vi s-au rupt pantalonii in fund, sacoul in coate, pantofii in talpa, si sotia nu mai are atatea rochii in garderoba asa incat s-o rivalizeze pe doamna Maria – nu va faceti griji. In curand n-o sa mai aveti de ce sa va imbracati, nici dumneavoastra, nici doamna, fiindca s-ar putea sa fiti someri, drept pentru care nu o sa mai aveti de ce sa iesiti din casa asa de des.

Mancare? Adoptati meniul special de criza de la Cotroceni, pe care il serveste de altfel zilnic si presedintele Romaniei: varza, cartofi si fasole, toate fara carne. Sambata si duminica se serveste doar paine neagra.

Folositi mijloc de transport in comun sau personal?? Pai nu se poate, iata pe unde se scurg banii dumneavoastra. Mergeti pe jos, asa cum merge si presedintele Romaniei.

Aveti copii, mai mici sau mai mari, care au si ei nevoile lor? Faceti-i repede mari si, daca nu-i puteti angaja la Luxten, trimiteti-i cat mai departe de casa… Bruxelles ar fi tocmai bine.

Sunteti o familie numeroasa si folositi multa hartie igienica? Daca da, foarte rau! E scumpa! Folositi-i toate straturile! Cum? Va ajuta Radio Erevan: folositi direct doar primul strat! Iar celelalte dati-le pe bani spre stocare, timp de 6 luni, serviciilor de specialitate, pentru a putea fi accesate de Ministerul de Interne, Ministerul Public, SRI si SIE.

Alte sfaturi de la Basescu? Oooooo, pai se poate, doar avem de-a face cu The One?!?

“Fiecare trebuie sa-si gestioneze resursele pe care le are in asa fel incat, alaturi de ce primeste de la locul de munca, ce primeste de la ajutorul de somaj sau de unde ii sunt veniturile, sa incerce sa faca economie. Sigur cei care pot, pentru ca sunt foarte multi oameni care nu au ce sa economiseasca”.

Aham, deci “cei care pot”, findca sunt “foarte multi oameni care nu au ce sa economiseasca”. Si atunci pentru cine a formulat Traian Basescu aceste sfaturi? Pentru cei putini????

Guvernul lui Vanghelie...

Este primul oligarh al tarii, a devalizat statul de cinci miliarde de euro, a facut afaceri cu energie scumpa, a acordat contracte preferentiale. Basescu a fost prins de doua ori beat la volan. Cereti la Udriste sa vedeti caseta. Exista inregistrare automata. Ca primar, Basescu a cumparat curent scump de la Luxten de 1,2 miliarde de euro. Platile la asfaltari s-au facut la patru firme, din care 75% catre Euroconstruct. A facut afaceri imobiliare de doua miliarde de euro. A dat Centrul Baneasa lui Puiu Popovici, pe gratis. Parcarile din Bucuresti sunt monopol al lui Dorin Cocos, care încaseaza anual 50 milioane de euro, din care primaria nu ia nimic. Parcul Bordei a fost dat pe gratis lui Costica Costanda care intentioneaza sa construiasca in spatiul verde. Traian Basescu si Videanu sunt regii gunoaielor in Bucuresti. Fostul primar Basescu si-a luat ilegal repartitie pentru casa din Mihaileanu“.

Acestea sunt acuzatiile pe care Marian Vanghelie, presedintele PSD Bucuresti, le facea, in 2008, la adresa lui Traian Basescu. Basescu nu a raspuns niciodata acestor acuzatii lansate de “care este”, de fapt Basescu chiar pare ca a uitat ca atunci cand a fost suspendat ii acuza pe pesedisti ca sunt “hoti, baroni” si ca niciodata nu va face compromisuri si aliante cu pesedistii.

Si Videanu se pare ca are memoria scurta. Chiar daca a fost numit de presedintele PSD Bucuresti “maimutoi oparit”, “magar”, “hot” si “nemernic”, Videanu pare sa dea inapoi in fata interesului politic al sefului direct de la Cotroceni, stand astazi la aceeasi masa cu Marean.

Aceeasi oameni pentru care Basescu modifica statutul Partidului Democrat, introducand prevederea ca PD-ul nu va colabora in niciun fel cu PSD-ul, astazi sunt partenerii partidului prezidential. Acum, la patru ani distanta, in PSD sunt aceeasi oameni la carma, aceasi oligarhi pe care ii acuza cu manie revolutionara presedintele jucator. Ce s-a schimbat intre timp? Nimic. Doar interesele lui Traian Basescu care are nevoie de PSD pentru a castiga un nou mandat.

Iar Vanghelie profita din plin de “prietenia” presedintelui si a PD-L-ului. Vanghelie, astazi, dupa ce a ajuns la “butoanele puterii”, si-a schimbat si el parerea despre Basescu si Videanu. Interesul national apare tot mai frecvent pe buzele politicienilor pentru a justifica imoralitatea de care dau dovada. Pentru ei “scopul scuza mijloacele”, pare sintagma preferata, titlul abecedarului pe care nu l-au citit niciodata.

Atat Basescu cat si Boc inchid ochii parand ca nu observa “vanghelizarea Guvernului Romaniei”. Oamenii lui Vanghelie sunt plasati in posturi cheie in stat, procedandu-se ca si in cazul “Vanghelizarii” organizatiei PSD de Bucuresti, unde a castigat puterea plasandu-si oamenii in posturi cheie in structura de partid. Asa a reusit sa-l elimine pe Dan Ioan Popescu de la conducerea filialei, asa a reusit sa-l indeparteze si pe Sorin Oprescu din PSD.

Traian Basescu se pare ca a renuntat la masca de presedinte jucator, lasand cale libera mafiei si baronilor locali sa ocupe cele mai importante posturi din statul roman prin intermediul oamenilor de casa. A obosit sa se bata cu “adevaratii”, si-a luat o masinuta de pompieri si incearca obsesiv sa-i darame termopanele lui Nastase. Cu Marean, Oprisan si Mazare nu se poate masura.

Mazare si Oprisan si-au numit oamenii in guvern, Vanghelie are o lista de peste 130 de oameni super fideli, care trebuie sa ajunga in posturi cheie. Unii dintre ei au ajuns, altii urmeaza sa fie numiti.

Unii din ei au fost pusi in posturi cheie chiar in perioada guvernarii PNL, in urma unor “servicii” facute lui Marean. De exemplu, Gabriel Ispas fost presedinte ASUB si USR, director ASS, fost consilier al lui Adrian Nastase, membru PSD Bucuresti, a fost uns seful controlului MECT in guvernul PNL, dupa ce l-a ajutat pe Vanghelie sa-l elimine pe Dan Ioan Popescu de la conducerea Organizatiei PSD Bucuresti. Acest Gabriel Ispas a fost hiena si rusinea miscarii studentesti, urmarindu-si fara scrupule propriul interes si sacrificandu-si camarazii, atat din miscarea studenteasca cat si colegii de partid, care erau impotriva “Vanghelizarii” organizatiei de Bucuresti. Altii, sunt numiti acum, astfel ca Marean, dupa ce a preluat controlul local, isi extinde sfera de influenta si la nivel guvernamental.

Ionel Georgescu care ocupa, postul de adjunct al Directiei Generale Anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, a fost numit la sefia Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna – loc lasat liber prin demisia recenta a lui Virgil Ardelean. Se spune ca este un apropiat al lui Marean (acum inteleg de ce dosarele lui “almanahe” stau de atatia amar de ani blocate pe la directia anticoruptie sau multe dintre ele au ajuns sa fie spulberate de vant).

Pe un alt post de secretar de stat in Ministerul de Interne a fost desemnat generalul in rezerva Mincu Silvestru, despre care, din nou, “gurile rele” spun, intre altele, ca este un alt apropiat al liderului pesedistilor bucuresteni, aflat si el pe “lista” lui Marian Vanghelie.

Un alt personaj aflat pe “lista” lui Vanghelie, care a fost propus pentru conducerea AVAS este Bogdan Georgescu. Numai ca Mircea Ursache, nasul lui George Maior, si-a adjudecat postul, probabil avand referite mai bune si mai “grele”. Dar Vanghelie a obtinut totusi pentru Georgescu postul de vicepresedinte. E ceva, de la director de piete la vicepresedinte AVAS.

In 2001, acest personaj a ajuns membru in Consiliul de Administratie al RATB, in timpul mandatului directorului Traian Neghirla. Georgescu a avut atunci mai multe tentative de a se transforma in “baiat destept” in relatia cu regia. A incercat sa se interpuna pe traseul de aprovizionare cu motorina al RATB, dar intreaga poveste s-a lasat cu un scandal de proportii. Omul a pierdut atunci atat posibilitatea de a mulge regia, cat si indemnizatia substantiala ce revenea membrilor din CA. Pentru a nu se termina cu o ancheta penala,  Bogdan Georgescu a fost recuperat” pe linie de partid si numit intr-o alta functie publica. Asa a ajuns director al Administratiei Pietelor sector 5, unde a reusit contraperformanta de a-si pune in cap toti comerciantii din piata Rahova. In 2003, acestia au blocat piata, amenintand ca nu vor pleca de acolo pana ce Georgescu nu va demisiona. A fost momentul in care Vanghelie a preferat sa-l demita, din nou, pe Georgescu, pentru a-si salva relatia cu sutele de contributori din Rahova.

Ascensiunea politica a lui Georgescu a continuat in mandatul lui Dan Ioan Popescu. In 2003 a ajuns presedinte la tineret Bucuresti, tot impus de Marean, dar a fost schimbat un an mai tarziu, dupa ce a facut oarece combinatii pe la partid care au deranjat conducerea PSD Bucuresti de la acea vreme.

A continuat sa fie insa omul de casa al primarului Marian Vanghelie, care l-a recompensat anul trecut prin repunerea in functia de sef  la TSD Bucuresti. Se spune prin targ ca Georgescu a pus umarul la jaful de la Economat sector 5, pentru care DNA l-a luat la intrebari, in 2004, pe primarul Vanghelie. Dosarul “Economat” nu a fost nici pana astazi finalizat. Normal… in 2004 PD trebuia sa castige alegerile, dar astazi sunt parteneri de guvernare cu Vanghelie.

Proprietar al unei vile de lux in cartierul Rahova, Georgescu a prosperat brusc, din momentul in care primarul Vanghelie l-a numit director la Economat sector 5. Relatia primar-presedinte de tineret nu este insa una bazata doar pe relatii de subordonare politica. La fiecare campanie electorala din 2004 incoace, Gerogescu primeste sarcina sa se ocupe de achizitionarea produselor electorale. Intra aici, la gramada, tricouri inscriptionate, brichete marca PSD, sepcute si pixuri, care ar trebui sa convinga electoratul sa-si dea votul social-democratilor.

Presa a scris tone de articole despre aceste aspecte, iar institutiile statului au incercat sa “descifreze” afacerile primarului facute pe banii publici, dar de fiecare data dosarele au fost blocate sau au primit NUP. Iata ca abia acum se explica de ce: Ionel era la post, la DGA.

De fapt, tanarul social-democrat Bogdan Georgescu este un mic “baronas de sector” croit dupa chipul si asemanarea mentorului. Si, deoarece a stat prea mult timp la nivel local, acum ii este harazita reteaua nationala.

Il auzeam ieri pe draga Stolo la TV spunand ca numele anumitor secretari de stat vor fi acceptate si publicate in Monitorul Oficial dupa ce “anumite institutii ale statului” vor verifica persoanele respective. Ei bine, vicepresedintele AVAS are rang de secretar de stat.

Ce ma surprinde insa este umilinta cu care Basescu, Boc si PD-L-ul accepta sa manance din aceeasi troaca cu toate aceste personaje, acceptand “compromisuri care compromit” (ca sa-l citez pe marele Timpan de la Cotroceni). Cred ca va veni ziua in care Timpanul va trebui sa-si deseneze o gura, sa bea Coca Cola Zero, si sa explice electoratului ce e cu umilinta asta. Sau poate nu… daca tot ia in considerare varianta de a nu mai candida anul acesta la prezidentiale. L-a infrant si pe el sistemul… lui Vanghelie.

Si daca tot n-ar mai candida Timpanul, ma astept sa candideze insusi Marean, seful lui Geoana. De ce nu?

Weekend Box Office 23-25 ianuarie...

In weekendul care a trecut, comedia “Paul Blart: Mall Cop” s-a mentinut pe prima pozitie a box office-ului american, dupa ce a strans incasari de 21,5 milioane de dolari in cinematografe.

Povestea politistului de mall reuseste sa se mentina inaintea unor filme aflate in topul preferintelor in cursa pentru Oscarurile de anul acesta. Este cazul lui “Slumdog Millionaire”, care a urcat totusi pe locul 5 datorita incasarilor de 10,6 milioane de dolari, si a “Straniei povesti a lui Benjamin Button”, care s-a plasat pe locul 9, dupa ce a strans 6 milioane de dolari din vanzarea de bilete.

De la anuntarea nominalizarilor Academiei Americane de Film, vanzarile in cazul titlurilor selectate s-au dublat, iar situatia este valabila si pentru filme ca “Frost/Nixon” si “The Reader”, care desi au adunat vanzari importante, nu au reusit sa intre intre primele zece titluri ale box office-ului american.

Filmele care au debutat saptamana aceasta direct intre primele zece titluri ale saptamanii sunt “Underworld: Rise of the Lycans” si “Inkheart”.

Weekend Box Office 23-25 ianuarie

1. Paul Blart: Mall Cop(1)
2. Underworld: Rise of the Lycans
3. Gran Torino(2)
4. Hotel for Dogs(5)
5. Slumdog Millionaire(10)
6. My Bloody Valentine 3D(3)
7. Inkheart
8. Bride Wars(6)
9. The Curious Case of Benjamin Button
10.Notorious(4)

Partea a treia din “Underworld” introduce detalii noi in istoria razboiului dintre vampirii Death Dealers si fostii lor sclavi, Lycan-ii, actiunea plasandu-se inainte de primele doua parti Underworld si Underworld Evolution.

Originea lui Lucian (Michael Sheen) este dezvaluita in partea a treia, iar fanii vor fi surprinsi sa il vada pe cel care l-a servit pe fiorosul rege Viktor (Bill Nighy), conducand revolta impotriva Lycan-ilor. Toate acestea datorita legaturii lui Lucian cu Sonia (Rhona Mitra), fiica regelui.

Regizorul Patrick Tatopoulos debuteaza in “Rise of the Lycans”, el fiind de altfel cel responsabil cu atmosfera medievala a filmului.

Michael Sheen reuseste sa isi atraga admiratia fanelor din ipostaza de lider in razboiul varcolacilor impotriva vampirilor, dar pentru cei care nu sunt la curent cu subiectul primelor doua filme din seria “Underworld” actiunea se poate dovedi greu de urmarit.

Enjoy the trailer!

Dilema lui Boc: ce a fost mai intai saiba sau pana...

Anul chinezesc al Boului se pare ca are mari influente asupra guvernantilor romani. Studiu de caz: lideri sindicali si Boc. In loc sa se duca la intalnirile cu guvernul pentru a sustine interesele oamenilor pe care ii reprezinta, observ ca liderii sindicali incep “lupta de clasa”, in baza “sanatosului” principiu comunist, care inca le staruie in memorie – “dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine”.

Pentru prima oara, Bogdan Hossu, lider sindical cartel Alfa, mi-a atras atentia. Incercand sa-si depaseasca umila conditie, ridicand stindardul rosu muncitoresc din tarana, omu` s-a trezit vorbind (in calitate de lider sindical, of course) despre drepturile de autor. Inciudat pesemne ca liderii sindicali, orice ar face si ar spune, nu-si pot da si ei drepturi de autor, domnul in cauza propune “guvernantilor” eliminarea lor. Si cum guvernantii provin din aceeasi tarana comunista ca si actualii lideri sindicali, iau in considerare ideea, “o analizeaza” cica.

Asta probabil fiindca pe 25 Aprilie tot este Ziua Mondiala a Proprietatii Intelectuale, drept pentru care Romania, prin Guvernul sau de meseriasi, vrea s-o marcheze in mod deosebit. Ca sa nu mai vorbim ca in 2008 s-au implinit 102 ani de la Congresul drepturilor de autor ce s-a desfasurat la Bucuresti. Dupa cum se vede Romania era in 1906 o tara nu doar pe deplin europeana, ci chiar in primul rand al statelor care au vazut in respectarea proprietatii intelectuale un semn de civilizatie si progres. In epoca bocismelor nu e nicio problema sa ne intoarcem cu peste 100 de ani in urma.

Trecand cu o usurinta demna de invidiat de la saibe, piulite, sudura, strung, cotizatii, fonduri si miscari de protest, liderii sindicali “se inalta” mai ceva ca pesonajele din Stargate si trec plutind peste problemele care ar trebui sa-i intereseze (somaj, salarii mici, conditii de munca etc) ajungand cu viteza warp la “proprietatea intelectuala”.

Nu de alta dar, potrivit parerii unui fartat sindicalist de-al lui Hossu, “sunt prin fabrici ingineri si arhitecti” care sunt platiti astfel si uite asa se pune de o evaziune fiscala. Pai mai tilicilor, arhitectii chiar pot fi platiti pe drepturi de autor, ca si inginerii care creaza design industrial sau pentru marci de fabrica. Dar un ox sindicalist e prea indoctrinat ca sa inteleaga, iar un guvernant ignorant sta si miroase cu infinita placere partzul celui de mai inainte daca mai poate ingradi niste drepturi care sa-i aduca bani la un buget pe care habar nu are cum sa-l construiasca.

Povestea cu evaziunea fiscala e o frectie… presupun ca exista institutii care se pot ocupa de acest aspect (bineinteles asta daca Romania e o tara europeana moderna) sau daca nu exista, trebuie lucrat la acest aspect.

Totodata, sa nu uitam ca emiterea unei eventuale ordonante care ar avea ca efect nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuala ar atrage consecinte negative din toate punctele de vedere, inclusiv amprentarea negativa a imaginii Romaniei si a guvernantilor sai din cauza neindeplinirii obligatiilor asumate prin semnarea unor tratate, conventii sau acorduri internationale (si nu sunt putine la numar, vreo 23 la numar daca nu ma insel, administrate de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale).

Si-acum, pentru ignorantii nostri guvernanti, putina istorie:

In 1883 s-a semnat Conventia de la Paris pentru Protectia Proprietatii Intelectuale, primul tratat international major conceput sa ajute indivizii dintr-o anumita tara sa isi protejeze creatiile intr-o alta tara sub forma drepturilor de proprietate industriala, cunoscute ca:
• inventii (brevete)
• marci de comert
• design industrial

Conventia de la Paris a intrat in vigoare in 1884 cu 14 state membre, care au infiintat un Birou International care sa se ocupe de sarcinile administrative, cum ar fi organizarea intalnirilor statelor membre. In 1886, si-a facut aparitia copyright-ul, prin conventia de la Berna pentru Protectia Operelor Literare si Artistice. Scopul acestei conventii era sa ajute creatorii din toate statele membre sa isi protejeze drepturile la nivel international, sa controleze si sa fie platiti pentru operele lor creative ca:
• romane, nuvele, poezii, piese de teatru;
• melodii, opere, vodeviluri, sonate;
• desene, picturi, sculpturi, opere arhitecturale.

Una peste alta, am gasit pe net ca radacinile Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale se trag inca din anul 1883, pe vremea cand John si Emily Roebling terminau lucrarile la podul New York-Brooklyn (astia cred ca de-ai dracu` au bagat in cofa asta cu drepturile de autor si arhitectii sau inginerii constructori de poduri, ca sa moara Hossu si ai lui sindicalisti de inima rea). In 1974, OMPI a devenit agentie specializata a sistemului de organizatii al Natiunilor Unite, cu un mandat de administrare a problemelor legate de proprietatea intelectuala recunoscut de statele membre ONU (deci si Romania).

Potrivit Oficiului European pentru Drepturi de Autor tipurile de lucrari (opere) la care se refera dreptul de autor includ: opere literare precum romane, poeme, piese de teatru, jocuri, lucrari de referinta, ziare/reviste, programe de computer, baze de date, pagini Web, filme, compozitii muzicale si coregrafice, desene, fotografii, sculpturi, arhitectura, reclama, harti, desene tehnice, etc.

Nu degeaba am subliniat arhitectura (arhitecti) si desene tehnice (ingineri). E cu dedicatie pentru un Ox anume, poate i se mai lumineaza si lui mintea. Citeam pe undeva ca cineva spunea ca respectarea dreptului de “proprietatea intelectuala nu poate fi asigurata acolo unde saracia, coruptia, abuzul, in general ignorarea LEGII ca principiu declarat, sunt realitati diurne”. Mare dreptate are, trebuia sa adauge si prostia la enumerare, caci e fest eticheta Romaniei.

Prin urmare, eu cred ca Guvernul nu ar trebui sa discute acest subiect cu cei care au meseria de vorbitori la portavoce in pietele publice, ci cu organizatiile profesionale care ii reprezinta pe aceia care beneficiaza de aceste “drepturi de autor”.

Eventual si cu organismele internationale, care poate ar fi interesate de ceea ce propune sindicalistul Bogdan Hossu din Romania.

Politicienii romanii si discursurile lor minunate...

Marea sarbatoare a Unirii a dat nastere unor puternice emotii in sufletele politicienilor romani, dupa cum veti vedea. Legatura lor cu inaintasii, cu istoria, a fost atat de evidenta in discursurile lor incat nu am avut cum sa nu remarc cateva momente de mare traire.

Si daca la auzul acestor alese vorbe nu ati vazut pe micile ecrane multimea adunata vibrand la unison, plangand, rostind “Asa este!” sau “Amin!” (cum s-a intamplat de exemplu la discursul de investitura al lui Barack Obama) este doar fiindca TOATE televiziunile sunt conduse de moguli lipsiti de sentimente.

Discursul premierului Emil Boc, castigator a trei mentiuni:

1. Mentiunea filosofului unit in despartire: “Cred ca in istoria noastra sunt doua lucruri care ne-au animat tot timpul, si anume dorinta de unitate a poporului roman si dorinta de a fi impreuna“.

2. Mentiunea pragmaticului la care asfaltul invinge simtirea – Daca asfalt nu e, nici Unire nu e: “In mod normal, este o provocare de modernizare in continuare a Romaniei, de a avea acea infrastructura necesara care sa ne permita sa fim uniti si, din acest punct de vedere, sa parcurgem, sa ardem aceste distante ale tarii, prin ceea ce inseamna o infrastructura moderna, prin ceea ce inseamna provocarile actuale pentru guvernantii vremii de astazi”.

3. Mentiunea altruistului care isi face urari siesi: “Inchei, urandu-va tuturor sa aveti, in primul rand, parte de liniste, de intelepciune, sa aveti parte de decizii corecte in interesul oamenilor pe care ii slujim“.

La egalitate de mentiuni discursul presedintelui Traian Basescu:

1. Mentiunea celui care poate scoate romani si din piatra seaca: “Eu va chem pe dumneavoastra, pe cei 22 de milioane de romani din interiorul tarii si pe cei alti circa 10 milioane din afara Romaniei, sa fim parte la procesul de modernizare a Romaniei.

2. Mentiunea celui care traieste in trecut: “Astazi, la Iasi, la 150 de ani de la Unirea Principatelor, in calitate de sef al statului, va cer sa privim in istoria noastra, sa vedem actele de bravura ale acestui popor si sa refuzam pe oricine crede ca romanii nu sunt un popor puternic, un popor mandru, un popor care sa poata sa genereze progres“.

3. Mentiunea pacatosului ce adevar graieste: Sunt unul dintre aceia care respinge constant si fara rezerve ideea ca aceasta tara este o tara care trebuie condusa de altii

Insa, “Duda Zilei” ii apartine, cum altfel, presedintelui PSD, partenerul celor de mai sus, Mircea Geoana:

Mentiunea primului politician calator in timp: Viitorul devine prezent si prezentul devine trecut“.

Totusi, in ceea ce il priveste pe Geoana trebuie sa remarc un real progres la nivel discursiv de la “Economia Americii este pe marginea prapastiei, noi suntem inaintea ei” si, ulterior “Actuala criza economica reprezinta o oportunitate”.

Tanarul Jon Favreau ar trebui sa-si bage mintile in cap, sa lase discursurile scrise pe genunchi la Starbucks, si sa ia aminte la meseriasii mai sus mentionati.

Un guvern de “meseriasi”...

Nu am fost un mare fan al guvernului Tariceanu (nici 1, cu atat mai putin 2), dar daca a fost ceva ce am admirat la acel Guvern era modul in care comunicau cu presa si cu opinia publica. Domne, dupa fiecare sedinta de Guvern era o conferinta de presa la care venea in fata microfonului fie purtatorul de cuvant, fie Tariceanu, fie vreun ministru samd.

E, guvernul ReBoc probabil ca a ajuns la concluzia ca nu este platit din bani publici (ai contribuabililor) ci din banii afaceristilor prezenti in fiecare din cele doua partide care il compun. Ca urmare, purtatorul de cuvant lipseste cu desavarsire, declaratiile de presa de dupa sedinte au disparut si ele. Presa si romanii nu trebuie sa stie ce se discuta acolo (poate nu se discuta nimic si o labaresc cateva ore, daca nu au nimic de transmis) probabil ca doar afaceristii parteneriatului afla ce ordonante, masuri etc urmeaza sa se ia, nu de alta dar ca sa aiba timp sa-si puna afacerile in ordine.

De exemplu sedinta de joi, 22 ianuarie. Liniste totala! Cica s-a discutat pe proiectul de buget (care cica se va adopta saptamana viitoare), se dau afara 20% din functionarii aparatului central (dar asta nu e publica pe site-ul institutiei), ceva cu Monitorul Oficial, si inca ceva cu drepturile salariale ale personalului care acorda asistenta medicala.

Dupa care, fuga repede-repede la receptia de la Cotroceni, ca se dadea de mancare si de baut gratis (vorba vine, caci de fapt tot noi, poporul, le-am facut cinste).

Ziua de vineri 23 ianuarie, programul primului ministru Boc – unica activitate afisata pe site-ul Guvernului: Participare la momentul solemn dedicat aniversarii a 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane. Sa inteleg deci ca primul ministru sta 8 ore la Patriarhie (asta ca sa-si merite banii luati de la stat)?

Pai, domnilor guvernanti, este sau nu criza? Este sau nu tara intr-o situatie dificila? Mai este sau nu ziua de vineri zi de lucru? Ce este pelerinajul asta pe la sindrofii, in loc sa se mai adune inca o data cabinetul si sa discute din nou pe bugetul ala care a devenit un fel de secret de stat?!?

Viitor de aur tara noastra are…...

Nici nu a intrat bine in vigoare draga de Lege 298 si prietenii ma bombardeaza cu simulari ale unor scenarii mai mult sau mai putin probabile. Nu este necesar sa va mai spun ca mesajele le primesc pe mail, ca asta deja stie tot poporul, inclusiv operatorul de internet care il va stoca de azi in 6 luni si nu-l va citi.

Ceea ce urmeaza este atat de aproape de realitatea informatica incat nu stiu daca trebuie sa ne amuzam sau sa ne speriem. :-)

Clientul – Alo, buna ziua, doresc sa comand doua pizza.

Telefonista – Multumim ca ati sunat la Pizza Hut. Puteti sa-mi dati numarul dvs. de identitate (NIDN – national ID number), domnule ?

Clientul — Numarul meu de identitate nationala… da, un moment. 6102049998-45-54610.

Telefonista – Multumesc, dle Popescu. Vad ca locuiti in Bucuresti, str.Nicolae Iorga, nr.2 si
aveti tel. 6.50.33.97. Telefonul dvs. de la serviciu, la Institutul de Proiectari Miniere, departamentul cartografie este 6.80.99.97, int.333, iar numarul de celular este 0756.22.11.44. Adresa de e-mail este [email protected] Corect?

Clientul – Mda.. Da’ de unde aveti toate informatiile mele?

Telefonista – Suntem legati, ca orice companie, de ANI.

Clientul – ANI, ce dracovenie mai este si asta?

Telefonista – Suntem legati electronic de Agentia Nationale de Interceptare, domnule.

Clientul – (oftand) Asta e. Vreau sa comand doua pizza, Speciala cu Carne.

Telefonista – Nu cred ca este o idee prea buna, domnule.

Clientul – Cum adica? Este vreo problema cu pizza cu carne?

Telefonista – Domnule, analizele dvs. medicale arata ca aveti tensiunea arteriala crescuta si un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, compania de asigurari nu va permite alegerea pizzei cu carne.

Clientul – Ceee? Si atunci ce-mi recomanzi?

Telefonista – Ati putea incerca Pizza cu Soia care are procentul de grasimi foarte scazut. Ar trebui sa va placa.

Clientul – Ce te face sa crezi ca o sa-mi placa?

Telefonista – Ei bine, vad aici pe monitor ca saptamana trecuta ati fost la biblioteca si ati citit o carte de Retete Culinare cu Soia.

Clientul – Bine, bine. Da-mi atunci doua pizza marime pentru familie.

Telefonista – Da, marimea este potrivita pt. dvs., sotie si cei patru copii, iar ceea ce ramane puteti sa dati celor doi caini. Totalul dvs. este 100 de lei.

Clientul – (strigand in casa) Nevasta, adu-mi te rog credit cardul!

Telefonista – Imi pare rau domnule, dar trebuie sa platiti cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depasirea limitei.

Clientul – Dau o fuga la bancomat si voi scoate niste bani inainte sa ajunga pizza la mine la usa.

Telefonista – Imi pare rau domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Vad aici ca nu aveti nici un ban in contul dvs.

Clientul – Da, bine, n-are nimic. Trimite pizzele si gasesc eu niste bani in casa pana ajunge. In cat timp imi vine pizza?

Telefonista – Suntem putin in intarziere, as zice cam 45 de minute. Daca va grabiti, puteti veni dvs. pana aici sa ridicati personal comanda, dupa ce faceti rost de bani. Pe de alta parte, este putin mai jenant sa carati pizza pe motocicleta.

Clientul – Da de unde stii ca merg cu motocicleta?

Telefonista – Pai scrie aici la informatii despre vehicol. Ati avut o masina care v-a fost luata de compania de imprumut pentru ca nu ati platit la timp. Alaturi scrie ca motocicleta dvs. este cu plata la zi si in plus i-ati umplut aseara rezervorul cu benzina.

Clientul – Mda… ce puii mei…

Telefonista – V-as sfatui sa fiti atent cu vocabularul ca sa nu o patiti din nou. Vad ca ati fost arestat pentru ca ati injurat un politist, apoi judecatorul cu care v-ati certat v-a dat 90 zile de puscarie. Vad ca de-abia v-ati intors in societate de cateva zile si asta este prima pizza pe care o comandati.

Clientul – (ramas fara cuvinte)

Telefonista – Mai doriti altceva, domnule?

Clientul – (cu o voce pierduta) Da… am un cupon pentru o sticla de 2 litri de Cola, gratis.

Telefonista – Imi pare rau, dar trebuie sa cititi mai bine. Pe cupon si in reclama noastra scrie ca persoanele care sufera de diabet nu se califica…

« Previous Entries

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close