Basescu, cu “leziunea” la proces...

Tot despre presedinte… Din cate stiti deja l-a dat in judecata pe un ziarist, simtindu-se cum e el de fapt, adik lezat. Nu asta ar fi noutatea, ci faptul ca presedintele pune judecatorii pe drumuri, actioneaza in instanta oameni, dupa care… nu se prezinta la primul termen. Bine, nici asta nu e o noutate: ca Basescu nu are respect fata de institutii si lege. El poate respecta doar ce curge, are peste 30 de grade si incape in pahare. Si, in situatii de extrema urgenta, este acceptata si sticla. Oare azi, la al doilea termen, s-o prezenta sa-si expuna public “leziunile”?

Deci, domnule presedinte, “leziunile” acelea pe care le tot reclamati, nu vi se trag de la jurnalisti, ci de la Domn Profesor. Adica Teachers mai pe intelesul dumneavoastra.

Basescu incantat de mumia erecta...

Nu ma asteptam ca presedintele sa recunoasca ca cei de la ICR au sarit calul (roz), dar macar sa nu ridice osanale asa cum e obisnuit el de pe vremea fostului stapan, Ceausescu, putea.

Faptul ca presedintele si-a asumat toata aceasta poveste prin apreciereile pozitive fata de activitatea ICR (care ce-i drept a avut si expozitii bune, mult mai bune decat cele pornografice), demonstreaza inca o data, ceea ce stiam cu totii: infantilismul prezidential. Acest infantilism combinat cu orgoliul, il fac pe presedinte sa ia de fiecare data decizii controversate si de cele mai multe ori gresite.

Problema este ca pentru a-ti recunoate greselile trebuie sa ai si ceva intelect disponibil. Dar cum ar fi putut recunoaste anumite disfunctionalitati ale ICR si sa-l puna pe Patapievici in situatia dificila de a-si cere scuze pentru greselile “neintentionate”?

Nu putea. Caci in calitatea sa de specialist in arta moderna, Basescu a realizat dedesubtul chestiunii. Defaimatorii ICR urmaresc de fapt sa-l indeparteze de la putere pe el, carmaciul natiunii.

Asa ca presedintelui i-a placut povestea cu mumia erecta si a apreciat fuduliile elitiste expuse pe pereti. De obicei oamenii isi doresc ce nu au. Dar sa nu credeti ca presedintele isi dorea erectia sau fuduliile, in mod sigur a fost fermecat de micul ponei roz cu zvastica, foarte potrivit sa stea pe biroul prezidential.

Iar piesa de rezistenta, Romania sub forma de “pasarica”, unde niste degete jucause o excitau la maxim, i-au readus presedintelui amintiri placute din vremuri de mult apuse. Sau poate presedintele s-a regasit in acea lucrare, imaginandu-si ca acele degete, care cauta cu infrigurare punctul G  pe harta Romaniei, sunt chiar degetele lui si atunci inteleg de ce presedintele a fost atat de “satisfacut” de activitatea ICR.