Visul unei nopti de vara…...
… sau visul unui presedinte 
Angajatii Politiei Romane, se pare ca aprecieaza foarte mult autoturismul Dacia Logan, daca s-au hotarat sa plateasca aproape 80.000 de euro pe bucata.
Hotia din administratia publica exista de ani de zile. Acest caz a iesit la iveala fiindca probabil n-au cazut la pace pe comisioane. Imi amintesc de anul 2003, cand Videanu inainta consilierilor generali spre aprobare o hotarare de consiliu in care se aprobau in jur de 22 milioane de euro pentru refacerea unei strazi de aproximativ 2 km. In mod normal o astfel de lucrare nu ar costa mai mult de 2 maxim 3 (cu spagi cu tot) milioane de euro. Unde s-au dus aproape 19 milioane de euro si la cate “mese” s-au impartit… Dumnezeu stie. Problema este ca atunci nimeni nu a facut atata scandal, cu atat mai putin presa. De ce acum apar in fiecare zi aceste subiecte pe agenda media? Raspunsul este foarte simplu. Se apropie campania electorala si au inceput sa vina comenzile de la “prietenii interesati”.
Asa ca treaba asta cu Logan-urile de 80.000 de euro bucata, este doar bomboana de pe coliva si praf aruncat in ochi pentru a acoperi alte furturi, mult mai mari.
Cum poti da un salariu baban cuiva care nu face nimic si care, mai mult de atat, absoarbe in “gaura neagra” a institutiei pe care o conduce pierderi fabuloase de 8,4 milioane de euro intr-un an, totul din bani publici pana la ultimul eurocent? Simplu! Reteta “succesului” economic o detine Parlamentul Romaniei.
Marti, in fata Comisiilor pentru Cultura ale Camerei Deputatilor si Senatului, Alexandru Sassu, director general la televiziunea publica, a prezentat raportul de activitate al SRTv pe anul 2007, un raport din care a reiesit ca Televiziunea Publica a incheiat anul trecut cu un deficit de circa 8,4 milioane de euro. Insa, in timp ce TVR saraceste si cheltuieste banii contribuabililor nu se stie cum si pe ce, se pare ca cei care nu conduc prea bine destinele acestei institutii publice prospera.
Parlamentarii care tipau in gura mare zilele trecute, revoltati fiind de salariile nerusinate ale functionarilor guvernamentali, n-au mai fost atat de deranjati de faptul ca si domnul Sassu are un salariu bugetar prea mare comparativ cu “performanta” TVR, drept pentru care au votat in unanimitate raportul prezentat de directorul televiziunii publice, probabil apreciind ca putea fi mult mai rau.
Ca de obicei, directorul TVR a dat vina pe contribuabilii care, in opinia sa, platesc o taxa prea mica pentru nevoile Televiziunii Publice. Aceeasi televiziune care isi permite totusi sa cheltuie sute de mii de euro pe emisiuni de o calitate discutabila si sa platesca anumitor angajati remuneratii care de multe ori le egaleaza pe cele din cadrul posturilor private de televiziune.
De exemplu, Alexandru Sassu a castigat in 2007 din salariul de la TVR, ala dat de contribuabilii care platesc prea putin, peste 83.000 de lei numai in jumatate de an (fiind la carma TVR din iunie 2007), asta insemnand nici mai mult nici mai putin decat 140 de milioane de lei vechi pe luna. Un salariu cam nesimtit, nu-i asa, luand in calcul si minusul de milioane de euro?
Trecand peste veniturile obtinute din salariul de la TVR, de aproximativ 4000 de euro pe luna, si cum in declaratia de avere nu sunt trecute alte surse de castig, nu prea reusim sa ne dam seama cum a strans domnul Alexandru Sassu, bob cu bob, o avere atat de impresionanta.
Conform declaratiei de avere, Alexandru Sassu are bijuterii si tablouri evaluate la 300.000 de euro, are un cont bancar de 150.000 de euro deschis in 1998, inca un cont deschis tot in anul de gratie 1998, (se pare ca a fost un an cu o recolta buna) perioada in care domnul Sassu facea parte din Partidul Democrat, de 79.000 de dolari. In 2007, a mai deschis un alt cont de 25.043 lei, cand se pare ca nu a mai avut atatea “succese” in noul partid care l-a adoptat, dar care macar l-a consolat ungandu-l sef la TVR.
In anul 2000, si-a achizitionat o casa in Bucuresti care are trecuta valoarea de impozitare la aproape 400.000 de lei, iar in 2007 a reusit sa-si achizitioneze si un amarat de Jeep Grand Cheroke chiar daca abonatii TVR au platit prea putin pe abonament.
Daca facem un calcul simplu averea domnului Alexandru Sassu se ridica la o valoare de peste 1.000.000 de euro, luand in calcul depozitele din banci, valoarea declarata a bijuteriilor si tablourilor, masina si casa, plus veniturile obtinute din salariu. E ceva daca punem la socoteala si sumele necesare lunar pentru hrana, imbracaminte, utilitati samd. In fine, poate este cazul ca ANI sa verifice.
Dupa votul din Comisiile pentru Cultura ale Parlamentului, raportul SRTv pe 2007 va fi supus spre aprobare plenului, dar e deja predictibil ca va fi votat. Si asta deoarece se apropie alegerile si fiecare partid are interesul ca in TVR sa existe pe mai departe “poteci deschise”, mai ales daca sunt moca, pe bani publici.
In ultima perioada jurnalistii au scos la iveala veniturile “nesimtite”, ca sa-l citez pe Traian Basescu, obtinute de functionarii publici din cadrul agentiilor guvernamentale.
In timp ce toata lumea se concentreaza asupra functionarilor din agentiile guvenamentale, si mai nou asupra consilierilor prezidentiali, eu zic sa aruncam un ochi si in institutiile aflate in subordinea Parlamentului.
Daca salariile si averile acumulate de-a lungul timpului de functionarii din agentiile guvernamentale i se pareau presedintelui Basescu, dar si presei, de-a dreptul nesimtite sunt curios cum o sa li se para veniturile obtinute de functionari aflati in subordinea Camerei Deputatilor de exemplu.
O sa incep cu directorul general de la Monitorul Oficial, o institutie publica aflata sub autoritatea Camerei Deputatilor, si o sa continui zilele urmatoare cu membrii consiliilor de administratie si cu directorii altor institutii publice aflate in subordinea Parlamentului.
Acest domn Liviu Moraru, Director General la Monitorul Oficial, institutie de stat, a primit anul trecut de la stat peste 125.000 de lei sub forma de indemnizatii, sporuri si salarii.
Mai precis domnul Moraru a primit un salariu anual net de 66.400 lei, indemnizatie pentru calitatea de membru al consiliului de administratie in valoare de 12.157 lei, o prima de performanta de 37.357 si 9.649 sub forma de indemnizatie de conducere. Toate aceste sume incasate intr-un an de la stat inseamna cam 10.400 de lei pe luna, adica 100 de milioane de lei vechi salariu pentru un functionar public, in conditiile in care chiar si in sistemul privat aceste salarii sunt foarte rare.
Dar domnul Morar are si o avere impresionanta, care insa nu prea se justifica tinand cont de declaratia dansului de avere, mai precis fata de cei 2600 de euro care-i castiga pe luna dintr-un amarat de salariu.
Directorul de la Monitorul Oficial detine la Saftica un teren de 2750 mp cumparat in 1997, la Glina un teren de 4864 mp cumparat in 2006 si, tot la Glina, un alt teren de 4955 mp cumparat in 2007. Surprinzator este faptul ca in declaratia de avere a domnului Liviu Moraru nu apare trecuta valoarea acestor terenuri asa cum prevede legea. Directorul de la Monitorul Oficial mai are si doua locuinte achizitionate in Bucuresti, o locuinta in Calarasi si bijuterii in valoare de 7000 de euro. Dupa toate aceste investitii in case, terenuri, bijuterii n-am fi crezut ca domnul Morar mai are si economii in banca. Dar m-am inselat fiindca stupoare, domnul director are in diferite conturi, la mai multe banci din Romania, peste 250.000 de lei, adica aproape 100.000 de dolari.
Se pare ca domnului Moraru i-a mai ramas si ceva maruntis, tot din salariu, ca sa investeasca in diverse fonduri de investitii, astfel ca el are la SIF2 Moldova 7000 de titluri la valoarea de 22.470 lei, la SIF 3 Transilvania 7000 de titluri la valoarea de 15.540 lei, la BRD 500 de titluri la valoarea de 12.750 lei, la SNP 17000 de titluri la valoarea de 8500 lei, Transgaz 81 de titluri la valoarea de 15.545 lei si la Poiana Brasov SA doar 668 de titluri la valoarea de 15 lei.
De asemenea, domnul Morar este si afacerist iscusit fiind actionar majoritar la Print&Media Solution si AB Activ CO SRL, firme cu profit in 2007, de unde a incasat chiar si dividente. Aceste firme au cam acelasi domeniu de activitate ca si Monitorul Oficial si sunt sigur ca nu exista niciun conflict de interese in legatura cu acest aspect.
Daca liderii PD-L Emil Boc si Theodor Stolojan l-au acuzat luni pe premierul Tariceanu ca “isi recompenseaza clientela politica cu banii publici”, oare pe functionarii institutiilor din subordinea lor cine ii recompenseaza?
Este o dovada foarte clara, ca sa-l citez pe presedintele PD-L Emil Boc, “ca toti politicienii isi recompenseaza clientela politica cu banii publici ai cetateanului”. El a afirmat ca masura eliminarii plafoanelor maxime ale salariilor directorilor din companiile de stat este un act normativ fara precedent dupa 1989, “cu unicul scop de a se mentine la putere, de a-si proteja scaunul prin acolitii lui care beneficiaza de salarii de zeci de mii de euro”, dar a uitat sa precizeze faptul ca atunci cand s-au eliminat aceste plafoane era si PD-ul la putere.
Asa ca, in acest moment, toata aceasta polemica a politicienilor nu este decat o mare ipocrizie tinand cont ca au profitat cu totii, la gramada, de aceste venituri “nesimtite”.
Astazi Stolojan tipa in gura mare, pe un post TV, ce nemernici sunt astia de la PNL, care si-au pus oamenii in CA-uri si si-au tras salarii de salarii. Pai bine dom’ Stolojan ai uitat ca pana acum 2 ani erati in aceasi barca si imparteati frateste “painea neagra” din AGA si CA-uri? Ati uitat domnilor de la PD-L ca timp de doi ani, cat ati fost la putere… in alianta aia de kakat DA…. sau cum drak ii mai zicea,… ati avut oameni in toate Consiliile de Administratie? Si acei oameni aveau tot salariile astea nesimtite, dar nu ati zis nimic atunci.
Aveti soriciul cam gros, domnilor portocalii. Daca stau sa ma gandesc bine inca mai aveti oameni care au ramas prin “structurile” statului. Frate, dar mojici mai sunt pedeleii astia, chiar vor sa puna toata povara acestei guvernari de rahat in spatele PNL-ului.
Asa au procedat de fapt si in perioada 1996-2000, cand au fost la guvernare cu taranistii: s-au retras de la guvernare cu un an inainte de alegeri si fraierii aia de taranisti au decontat singuri in fata electoratului, adica au fost stersi de pe fata pamantului.
Se pare ca draga Stolo si cu ala micu care respira greu, zis si Boc au inceput sa faca repetitii pentru campanie si incet dar sigur le sapa si penelistilor groapa.
Oare sa fim o natie atat de tembela sa-i mai inghitim inca o data dupa ce ne-au dat teapa (cu toate ca Base ne-a zis ceva de tepe in campanie dar n-am vrut sa-l credem)?
Dar, cum traim in Romania , orice este posibil!
Asta am primit-o astazi pe mail.
Buna ziua!
Daca vreau sa copiez pe floppy un film, apas butonul “paste” si atunci imi
apare un text care-mi spune ca nu este loc destul loc pe floppy. Dupa asta apas
“paste shortcut”, si astfel filmul incape.
Problema este ca atunci cand vreau sa vad filmul pe un alt calculator, fiind
avertizata ca nu gaseste filmul, totusi de pe calculatorul meu pot sa
pornesc filmul de pe disc. Care poate fi problema?
Multumesc.
Raspunsul celor de la firma:
Stimata doamna!
In poseta dumneavoastra nu puteti baga o blana. Un biletel insa, pe care e
scris “blana se afla in dulap”, incape lejer in poseta.
Asadar, daca sunteti acasa si cititi biletelul “blana se afla in dulap”,
atunci sigur o gasiti acolo.
Situatia e nasoala atunci cand sunteti la prietena dumneavoastra si cititi
biletelul.
In dulapul prietenei sau prietenului puteti cauta la nesfarsit blana, nu o veti
gasi niciodata.
Explicatie:
Poseta = floppy
Blana = filmul
Biletel = “shortcut”
Dulap = calculator
Molia din dulap = virus
Vecinul din dulap = hacker
O zi buna
Precizez ca orice asemanare cu persoane sau situatii din realitate, este pur intamplatoare!
Romania chiar este tara tuturor posibilitatilor. Zilele trecute citeam despre faptul ca Oprescu se caraie cu cei de la firma Dalli pentru parcarile bucurestenilor.
Firma Dalli, firma de suflet a presedintelui Traian Basescu, care apartinea sotului Elenei Udrea, domnul Dorin Cocos,… in fine, aceasta firma a primit cadou parcarile din Bucuresti, pe care le-a muls timp de aproape 13 ani. In ultimii 10 ani, aceasta firma a fost protejata de Traian Basescu si de Adriean Videanu, iar in 2005 Razvan Murgeanu, cat a fost interimar, le-a prelungit contractul ilegal, fara licitatie.
Acum in 2008, dupa ce a castigat alegerile Sorin Oprescu, toata lumea cica se chinuie sa le rezilieze celor de la Dalli contractul (de parca ar fi legal acel contract), in loc sa le trimita DNA-ul pe cap pentru prejudiciile aduse Municipalitatii timp de 13 ani.
In acest moment Oprescu sta la negocieri cu firma Dalli, ii alinta trimitandu-le inspectorii primariei in control, se joaca o leapsa generala in care ambele parti se fac ca se agita. De fapt negocierile se duc la Cotroceni unde Zeus le-a mai obtinut o pasuire celor de la Dalli in schimbul iertarii divine pentru niste personaje politice de culoare rosie.
Parca vad ca nu peste mult timp o sa iasa Oprescu cu un nou Raport la 160 de zile de mandat si ne va pupa dulce pe gingii transmitandu-ne ca nu are ce face, ca cei dinaintea lui au incheiat un contract pe care el trebuie sa-l respecte, ca l-a invins si pe el sistemul…
Uite cum ne mai convingem inca o data, de parca ar mai fi nevoie, ca niciodata “corb la corb nu-si scoate ochii”.
Presedintele american George W. Bush s-a intalnit, astazi, la Casa Alba cu ministrii de finante ai G7 (Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, SUA si Canada), o intrunire la care au participat atat secretarul Trezoreriei Henry Paulson, cat si Secretarul de Stat Condoleezza Rice.
Dupa sedinta care a durat in jur de 30 de minute, mai putin decat era programata, liderul de la Casa Alba a declarat ca toate tarile participante la reuniune au hotarat sa coopereze pentru gasirea unei solutii globale la criza financiara, o solutie mult asteptata care, conform presedintelui american, va reprezenta “calea catre stabilitate si crestere economica pe termen lung”.
Problema este ca nu au gasit inca solutia miraculoasa. Dar hai sa ne aducem aminte ce s-a intamplat in perioada interbelica cand omenirea a mai trecut printr-o astfel de criza.
Luna octombrie 1929, marcheaza inceputul crizei economice mondiale. Ca si acum la originea crizei s-au aflat problemele monetare care au determinat scaderea masei monetare aflate in circulatie, politica bancilor, care jucau foarte multi bani la bursa, ajungand sa detina mai multe valori sub forma de actiuni si mai putini bani lichizi.
In perioada crizei din perioada interbelica, in SUA volumul productiei industriale ajungea in anul 1932 sa reprezinte 53,8% din volumul productiei anului 1928. Pana in 1932 au dat faliment 110.500 intreprinderi industriale si comerciale, iar numarul falimentelor bancare a ajuns la 10.000, somajul afecta 12.000.000 de persoane. In agricultura numerosi fermieri au dat faliment, nemaiavand cu ce sa-si achite creditele contractate la banci.
Criza in Europa s-a declansat in 1930 si s-a accentuat in anul urmator prin masiva retragere a capitalurilor americane din economia europeana. Cel mai puternic a fost afectata economia germana, care in conditiile in care marea majoritate a tarilor isi limitasera importurile, a fost nevoita sa-si reduca activitatea industriala la 45% din capacitate, generand un somaj de 43%. Veniturile in agricultura scad cu 30%. Criza din sistemul bancar se declanseaza in 1931.
In Franta, criza a dus la falimentarea a 1457 de intreprinderi si la reducerea drastica a preturilor in agricultura.
Anglia a avut mari probleme economice datorita ritmului lent in care s-a dezvoltat economia in primul deceniu interbelic. Criza bancara internationala a creat dificultati Bancii Angliei si celorlalte banci britanice din care au fost retrase milioane de lire sterline, fortand guvernul englez in 1931 sa renunte la etalonul in aur, in conditiile in care moneda britanica se depreciase cu 30%.
Incepand din 1932, cand se inregistreaza apogeul crizei, preocuparile pentru iesirea din aceasta grava criza economica se intensifica atat in Europa cat si in SUA. Presedintele american F. D. Roosvelt propune un plan de iesire din criza cunoscut sub numele de New Deal (sunt curios ce nume o sa i se dea acum “planului de salvare”).
In aceste conditii, incepand cu anul 1934 economia americana incepe sa se redreseze, atat in industrie cat si in agricultura, iar in comertul exterior se intensifica relatiile economice atat cu Europa cat si cu America Latina.
In Europa refacerea economica este destul de rapida fiind favorizata de renuntarea la datoriile de razboi dar si de interventia statului in economie.
In Germania pe fondul crizei ajunge la putere Hitler, iar la 1 septembrie 1939, Germania declansa un nou razboi mondial. Se incheia o etapa framantata din punct de vedere economic pentru omenire si urma o perioada de suferinta, odata cu inceperea razboiului.
Nu aveti un “deja vu”? Pana la faza cu razboiul toata situatia de astazi parca ar fi “copie la indigo”. Sper ca asemanarile sa se opreasca la partea economica.
