Posted by
RealKafka in
No Comment on
September 22, 2008 |
1 Comment Hienele care sfisie dreptul la viata
Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, Legea Pacientului, Codul Deontologic al Ziaristului, Juramintul lui Hipocrat. Legi ce apara intimitatea celor bolnavi. Legi pe hirtie. Legi de hirtie. Pentru ca ignoranta si mercantilismul fac din oamenii suferinzi victimele hienelor din presa si din spitale.
Draga Marius Tuca,
in numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi in Jurnalul National aceste rinduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atit in numele meu, cit si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu incredere in pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o intilnire. Cei care nu ma credeti, puneti mina pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mina. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat “Fiecare moare singur”. Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini – cei români de mult nu mai intra in discutie –, incordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi in pace. Cred insa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, intrucit, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul “Banii nu fac doi bani”, aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sint bolnav – cancer de prostata cu diseminari –, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc sa fac o plecaciune in fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decit sa ma lasati in pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. Eu stiu sa indur, virsta m-a invatat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i ingroziti cind ma ingropati a doua oara in decurs de sase luni. Va intreb: o faceti din pustiu sufletesc sau din cea mai elementara lipsa de constiinta profesionala? Apoi, ce bucurie va trezeste suferinta altora? si, mai ales, pentru ce ne vreti dincolo de dincolo? Literatura nu cititi, prin urmare nici cartile mele, la film nu mergeti, la teatru nici atit. imi inchipui cu toata sinceritatea ca nici de urit nu ne uriti. Atunci nu incape decit o singura explicatie: sinteti minati cu biciul de patronii vostri sa aduceti stiri ce sa sature asteptarile unui public, de voi insiva format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzationalism ieftin, erotism vulgar etc.
As mai avea destule sa va spun, dar ma opresc aici, incheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se intelege, ati fi vrut sa fie unul american, dar n-am ce face): “Urit mai traiti, domnilor!”.
Fanus Neagu
.
