Posted by
RealKafka in
News on
July 23, 2008 |
1 Comment
Mai bine de jumătate dintre studenţii din România se arată foarte mulţumiţi de calitatea cursurilor şi a seminariilor, se afirmă într-un studiu realizat de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale. Rezultatele cercetării sunt însă contrazise de profesori şi chiar de Uniunea Studenţilor.
Sunt curios unde au facut baietii astia de la Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, acest studiu?
Probabil ca acest studiu l-au realizat printre studentii inscrisi la cursurile invatamantului la distanta!
Deputata Buruiana, declara astazi pe un post de televiziune, ca a glumit cand si-a completat declaratia de avere. Cica si-a trecut 700.000 de euro in declaratie doar ca sa se dea mare(voi credeti????), iar terenul din Dambovita, l-a trecut fiindca vroia sa il achizitioneze, dar pana la urma nu la mai achizitionat(mey, ne leshi?).
Fratilor astia sunt oamenii care fac legi in parlament?
Realizati ce oameni conduc Romania?
Cred ca tovarasa Buruiana poate fi trecuta la sectiunea Made in Romania.
Voi ce parere aveti?
Posted by
RealKafka in
Fun on
July 22, 2008 |
No Comments
In acest clip veti putea descoperii care sunt diferentele dintre Ferrari si Kia.
Daca nu obsevati diferentele inseamna ca sunteti foarte stresat si va recomand sa mai vizionati inca o data clipul.
Vizionare placuta.
Radet-ul a anuntat luni primaria capitalei, ca a facut niste studii, din care a reiesit ca dusurile fierbinti dauneaza grav sanatatii.
Ajungand la acesta concluzie si cum tot aveau datorii de peste 750 de milioane de lei, bani datoraţi atât furnizorilor, cât şi bugetului de stat, acest studiu a picat foarte bine.
Cei de la RADET gandindu-se la sanatatea noastra au hotarat sa nu ne mai dea decat apa rece.
Surpriza cea mai mare pe care ne-o face RADET-ul este faptul ca nu va mai da apa calda nici la iarna, pentru ca diferenta de temperatura dintre mediul exterior si apa cu care o sa facem dus sa fie cat mai mica.
Vinovata de aceasta situatie este doar populatia din Bucuresti care se spala prea des si in niciun caz directorul RADET, care a perpetuat acesta situatie de ani de zile fara sa gasesca o solutie.
Oare cine il tine in functie de atatia ani pe directorul de la RADET, Virgil Ramba, cine il protejeaza de atatia ani de s-a ajuns in acesta situatie.
Romania este o tara a contrastelor. Se pare ca doar romanii au intrat in Europa, fiindca Europa nu a intrat in Romania. Romania a ramas incremenita in trecut. Priviti urmatorul clip si cred ca imaginile spun mai mult decat 1000 de cuvinte. Ce parere aveti, suntem in Europa???
Posted by
RealKafka in
News on
July 20, 2008 |
2 Comments
Imi citeam astazi email-ul si dau peste un mesaj trimis de un prieten, cu un titlu care mi-a starnit curiozitatea. “SRI copiaza site-ul CIA”. Mai sa fie, mi-am zis eu neincrezator. Am deschis email-ul si surpriza. Site-ul SRI reprodus identic dupa site-ul CIA. Oare au cerut acordul celor de la CIA pentru reproducerea site-ului? Fiindca pe site-ul CIA am gasit urmatoarul avertisment la categoria Copyright:
Copyright Notice
Unless a copyright is indicated, information on the Central Intelligence Agency Web site is in the public domain and may be reproduced, published or otherwise used without the Central Intelligence Agency’s permission. We request only that the Central Intelligence Agency be cited as the source of the information and that any photo credits or bylines be similarly credited to the photographer or author or Central Intelligence Agency, as appropriate.
If a copyright is indicated on a photo, graphic, or any other material, permission to copy these materials must be obtained from the original source.
This copyright notice does not pertain to information at Web sites other than the Central Intelligence Agency Web site.
Voi ce parere aveti au cerut aprobare cei de la SRI, CIA-ului sa le reproduca site-ul? Dar asa cum bine stim legile in Romania trebuie respectate doar de noi, simpli cetateni. Politia, guvernul, politicienii si in general toate institutiile publice sunt mai presus de lege. O fi bine, o fi rau? Va las pe voi sa trageti concluziile…
A Lion Called Christian, este o carte care relateaza o poveste adevarata, traita chiar de autor. Am sa va fac o scurta prezentare dar va recomand sa cititi aceasta carte.
Povestea incepe in 1969 cand un australian John Rendall si prietenul sau Ace Berg au cumparat de la magazinul Harrods un pui de leu. In acea perioada la magazinele de animale exotice gaseai tot felul de animale salbatice, fara a se gandi cineva la ce o sa se intample cu acele animale, dupa ce vor creste.
John si Ace l-au botezat pe micutul leu Christian. Cat a fost mic puiul de leu a fost atractia cartierului, John si Ace mergeu cu puiul de leu pe terenul bisericii unde jucau fotbal cu el. Puiului de leu ii placea sa stea la fereastra ore in sir si sa priveasca trecatorii. Foarte multi dintre cei care treceau pe strada se opreau si-l admirau pe Christian, crezand ca este o jucarie de plus. Puiului de leu ii placea sa faca “ordine” in sertarele cu haine si sa se urce cu labele din fata pe umerii celor care ii vizitau pe cei doi.
Acest lucru era ok cand avea cateva luni, dar pe masura ce treceau lunile era din ce in ce mai greu sa-l gazduiesti intr-un apartament. De la 35 de kilograme a ajuns in cateva luni la 135 de kilograme. Christian se apropia de 12 luni si era tot mai greu de tinut in apartament. Cei doi prieteni care l-au adoptat pe Christian au avut mare noroc ca i-au cunoscut pe actorii Bill Travers şi Virginia McKenna care i-au ajutat sa-l duca pe Christian in Africa, la George Adamson si sotia sa Joy, un cuplu care si-a dedicat viata integrarii leilor captivi in salbaticie. Initial Adamson a fost foarte sceptic deoarece Christian era nascut in captivitate iar sansele de a supravietui in salbaticie erau foarte mici. Totusi Adamson a acceptat aceasta provocare, deoarece era pentru prima oara cand se incerca introducerea in salbaticie a unui leu nascut in captivitate, atat el, cat si parintii lui.
Dupa aproape un an de incercari proiectul a avut succes, iar Christian a reusit sa se adapteze la viata din salbaticie venind din ce in ce mai rar in tabara in care statea Adamson. Rendall revenea periodic sa-l vada pe Christian dar niciodata nu a interactionat cu el pentru a nu anula progresele pe care le facuse. In 1974 Rendall s-a hotarat sa-l vada pentru ultima oara pe Christian pentru a-i spune adio. S-a dus impreuna cu Ace si Adamson in zona unde stiau ca isi stabilise Christian teritoriul. A fost un moment incredibil si inexplicabil. In momentul in care au ajuns in zona nu au trecut decat cateva minute si Christian a aparut ca si cum ar fi stiut ca au venit sa-l vada pentru ultima oara. Cum i-a zarit de la cateva sute de metri departare Christian i-a privit fix si a inceput sa mareasca pasul. Cand a ajuns la cativa metri de Ace si Rendall, Christian aproape alerga. In momentul in care a ajuns langa Rendal a sarit pe umerii lui asa cum facea cand era mic si a inceput sa-si frece capul de pieptul lui Rendall scotand niste sunete sfasietor de triste. Acelasi comportament l-a avut si cu Ace.Toata lumea a inceput sa planga iar Christian parca ar fi simtit ca o sa-i vada pentru ultima oara. In acel moment s-a intamplat un lucru incredibil. A aparut si o leoica, partenera lui Christian, care s-a apropiat de grup si s-a lasat mangaiata. In urmatoarele ore Ace si Rendall s-au plimbat prin tabara cu Christian luandu-si la revedere cu lacrimi in ochi. Dupa ce au parasit tabara Ace si Rendal timp de mai multe minute auzeau in spate ragetul plin de durere a lui Christian. A fost ultima oara cand l-au vazut.
George Adamson a continuat sa se ocupe de integrarea leilor captivi in salbaticie pana in 1989, cand a fost asasinat de braconierii si banditii din zona. Dupa moartea sa, prietenii si sustinatorii lui George Adamson, au infiintat fundatia George Adamson Wildlife Trust care si acum functioneaza in Kora si Tanzania. Scopul acestei fundatii este de a mentine in viata visul lui Adamson de a crea un loc in care animalele salbatice sa poata trai libere.
Salutare natiune! Priveam la iRealitatea stirile si nu mica mi-a fost surpriza sa observ ca la stirea cu discursul lui Basescu in fata natiunii, iRealitatea afisa pe ecran ca presedintele este angajatul postului(cel putin asta se intelege din ce au scris ei pe ecran).
Ma bucur ca in fine s-au dat cartile pe fata, fiindca eu tot timpul am crezut ca iRealitatea este in blat cu presedintele, dar se pare ca este invers.
Se pare ca toti astia care o au mica, simt nevoia unui substitut mare.
Unii incearca cu masini mari altii cu inele cu pietre enorme.LOL!
S-au poate Copilul Minune a vazut fimul cu Harry Potter si Piatra Filosofala.
Astazi mergeam toropit de caldura pe bulevardul Magheru. La un moment dat m-am trezit brusc din visare, cu o roaba care aproape mi-a trecut peste picior. Ma opresc si strig dupa tilica, care conducea roaba incarcata cu borduri, mai ceva ca la formula 1:
-Dorele, fii tata mai atent, ca nu este strada ta!
Dorel se intoarce tacticos si incearca sa ma imbuneze:
-Sefu scuze, dar trebuie sa montam bordurile astea repede. Asa ne-a zis maistru.
-Inteleg ca va grabiti, dar asta nu inseamna sa blocati tot trotuarul si sa calcati oamenii cu roaba, ii spun eu moralist.
Dau sa plec dar Dorel ma abordeaza strategic:
-Sefu n-aveti o tigara?
Ii raspund ca nu am, fiindca nu fumez, dar inainte sa plec il intreb, asa ca sa ma aflu in treaba, ce-i cu atata graba. Nu ma asteptam sa-mi dea un raspuns coerent, dar incercam sa fac conversatie. Insa am avut o mare surpriza.
Tilica se trage langa mine si-mi spune foarte important:
-Sefu, trebuie sa terminam repede ca sa nu ne prinda astia de la televiziuni, ca iar schimbam bordurile.
-Pai si de ce le schimbati, il intreb eu?
-Nu stiu dar noua ni s-a spus doar sa le schimbam, mai mult nu stiu.
-Si de unde aduceti bordurile astea?- insist eu.
-De la fabrica lui Videanu – imi raspunde el mirat ca nu stiu un lucru atat de marunt.
-Si de la ce firma sunteti – il intreb eu cu o fata inocenta si plictisita.
-De la Euro Construct Sefu’.Dar de ce te intereseaza?
-Pai vreau sa scriu pe blog despre asta. Ca schimbati bordurile inca bune.
-Aha… deci esti de la ziar.
Sta putin cu o expresie chinuita pe fata si ma intreaba timid:
-Sefu dar de mine nu spui nimic,…nu? Imi faci probleme ca astia nu stiu de gluma.
Il asigur ca fac doar cateva fotografii in care el n-o sa apara. I se lumineaza brusc fata si pleaca din nou cu roaba, printre bucurestenii care incercau sa se fereasca de el.
Fac si eu cateva fotografii cu telefonul, sub privirile amenintatoare ale unuia care parea ca este seful.
Plec mai departe prin caldura insuportabila si praful omniprezent ridicat de picamerele tilicilor si aud in spate, protestele altor bucuresteni ghinionisti, care n-au avut agilitatea sa se fereasca de roaba lui Dorel.
